Ratiunea nebuna[2]

De ce-i omul acesta ateu?

1. Pentru ca "refuz sa respect apriori o tagma de oameni pentru simplu motiv ca se imbraca in sutane"

Si eu refuz aceasta, dar nu sunt ateu. Atunci ce ne facem? Cade argumentul? Cade. Apoi, nici nu e vorba de preoti, ci de invatatura lor gresita, amestecata cu paganism si minciuna. E vorba de o teologie alterata, de multe aspecte elementare care au deviat demult de la invatatura Scripturilor.

Si, nici nu e vorba de "o tagma de oameni", ci de Dumnezeu. Nu oamenii ma fac pe mine crestin, ci Dumnezeu ma face. E trist sa spui ca esti liber, dar sa te definesti deplin datorita oamenilor. Atunci, nu mai poti sa zici ca esti liber, decat mintind cu inocenta.


2. Pentru ca pamantul e rotund

Nu rad. Dar imi vine. Deci, pentru ca pamantul e rotund omul e ateu. Hm. Dar ce-ar fi fost daca pamantul ar fi fost romb? Exista cate o denumire pentru fiecare figura geometrica?

Apoi, daca ne referim la planeta Pamant, atunci e vorba mai degraba de forma aparent sferica.

Apoi, si eu cred si stiu chiar ca pamantul e "rotund". Si totusi sunt crestin. Din nou mi-am intarit parerea ca acest "ateu" nu cunoaste de fapt Biblia, dar vorbeste despre. O mare greseala, de altfel. Nu mai bine ar face cumva sa o studieze? Ar evita sa se faca de rusine. Biblia vorbeste despre pamant folosind cuvinte care se refera la forma lui de corp ceresc precum "rotund", "sferic" chiar. Iar aceasta in parti ale ei care au fost scrise in timpul stravechi, pe cand nu existau pitici atei cu lunete, foaie si creion.


3. Pentru ca "fulgerele sunt fenomene naturale"

Deci, de ce esti ateu? Pentru ca fulgerele sunt fenomene naturale. Ok. De ce zboara gasca? Pentru ca rade iarba.

Ce ar insemna "fenomene naturale"? Dar daca acestea sunt consecinta vizibila a actiunii invizibile a lui Dumnezeu? De ce invizibile? Pai de ce nu? "Ateii" stau seara la lumina becului pe care-l vad, dar aceasta e generata de un curent electric pe care nu-l vad. Uneori stau in vand si-l simt, dar nu-l vad.

Si eu cred ca fulgerele sunt fenomene naturale, am chiar o definitie in minte pentru "fenomene naturale" si totusi, incredibil, NU sunt ateu. Sa va descriu tipurile de nori?


4. Pentru ca "nu e suficient sa crezi cu tarie un lucru pentru ca acel lucru sa fie adevarat"

Nu e suficient sa crezi cu tarie un lucru pentru ca el sa fie adevarat, asa e. Si eu zic tot asa. Dar iata ca sunt un credincios in Dumnezeul adevarat, Creatorul Universului. In niciun caz nu am devenit ateu pentru ca am capacitatea sa gandesc lucrurile si sa le diferentiez. Iar aceasta capacitate o am si eu si cel ce isi zice "ateu" tot de la Dumnezeu.

Numai ca, ateilor Dumnezeu le da minte sa judece, insa numai in sfera lor, fiindca au ales sa o neglijeze pe cea a Lui. Deocamdata o neglijeaza. Dar nu se gandesc ca, la urma, ii va ajunge intalnirea cu Dumnezeul despre care au spus ca nu exista, fiindca au avut cateva "argumente" despre fulgere si popi.

Unii dintre ei isi vor pierde mantuirea pentru ca au crezut ca Dumnezeu e pe buze si s-au revoltat fata de oameni. Au incercat sa rezolve problema vietii lor cu problema nerezolvata a vietii altor oameni. Rationeaza despre Dumnezeu din ceea ce vad in oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu.


Apoi, iata ce mai zice: "Daca vorbim strict la modul teoretic nu religia in sine e problema, ci conceptul numit Dumnezeu. Si nici macar el, ci biserica si indivizii care reprezinta biserica". Sunt de acord, desi exprimarea lasa de dorit. Pentru mess-isti nu prea conteaza exprimarea... Dcac? (de ce ar conta?). Si totusi sunt crestin, care chiar traiesc cu Dumnezeu. Interesant, nu? Nu e ciudat, fiindca stiu despre ce e vorba. Dumnezeu e pe buzele multor oameni, dar nu neaparat in viata lor. Asa ca, cel care vede oameni care nu-L au pe Dumnezeu dar spun ca Il au, nu are dreptul sa concluzioneze ca nu exita Dumnezeu, fiindca pur si simplu nu poate stii asta. Si, chiar daca vede un om care Il are pe Dumnezeu, dar nu intelege el ca-l are (adica ateul), tot nu are dreptul sa faca o judecata atat de mare pentru mintea lui atat de mica. Oameni suntem toti, deci sa ne pastram decenta in vorbire.

Noi, crestinii, predicam un Dumnezeu real, dar pe care Il primim prin credinta, nu prin vedere. Totusi, se vede in viata noastra cine ne conduce. Nici pe departe de viata plictisitoare in asteptarea a ceva mai bun dincolo. Asta sa fie marea problema... Dar nu este aceasta. Marea problema este pacatul din om care-l damneaza vesnic. Marea realizarea divina este sacrificiul lui Cristos, pe care cine studiaza Biblia il va intelege. Problema pentru el se va pune daca-l va primi, sau nu.

Apoi, daca vorbim strict la modul teoretic, atunci ce legatura are biserica si oamenii care reprezinta biserica? Din nou, anticristul acesta care si-a luat un nume prea mare pentru el, fiind un biet ingnorant (sunt trist cand scriu aceste randuri reale), arata cat de mult nu cunoaste el Biblia si sensul ei. Biserica sunt oamenii. Biserica nu e "strict" la modul teoretic. E ceva cat se poate de real.

Adevaratele biserici au tinut societatea oamenilor in frau. Eram extirpati de mult fara bisericile adevarate, fara sfintii lui Dumnezeu pe pamant. Ne-am fi distrus de mult unii pe altii. De cand principiile si valorile crestine sunt date laoparte, se vede clar cum depravarea si mizeriile ajung sa fie modele. O vedem in politica, in scoli, in "biserici", pe strada, pe internet.

E probabil ca nu am mai discuta acum, daca biserica ar fi ceva ipotetic. A se studia istoria in amanunt, si nu doar acea parte care caracterizeaza o biserica falsa (inchizitie etc, fiindca nu biserica falsa e biserica adevarata, dupa cum este deranjant de evident).

Deci, nu vorbim, in fapt, strict teoretic. "Strict teoretic" aduce nuante in discutie care depasesc capacitatea de sinteza a unui ateu. Ateul e strict teoretic el, ce sa mai vorbeasca de "strict teoretic"? Fiindca daca Ateul e Dumnezeu si vorbeste "strict teoretic" atunci se neaga pe sine. Ar trebui sa spuna ateul: "nu pot sa vorbesc teoretic". Tocmai incapacitatea lui de a fi incapabil sa vorbeasca teoretic il face incapabil sa fie mai mult decat o teorie spumoasa a vorbirii nonsalante a omului lasat in voia mintii lui blestemate.

Ce mare se poate da omul, si totusi ce mic poate el sa fie. Ce tupeu, ce gradomanie, ce piept scos in afara, umflat cu aer. Iata-l cum se ridica, precum o mare furnica inainte de-a fi strivita de picioarele unui trecator grabit, zicand pe limba ei: "Nu exista om". Si totusi, Dumnezeu nu se grabeste, asteptand cu rabdare si dragoste ca sa-si mantuiasca alesii. Si, are Dumnezeu mila si de ateii debusolati, ca de noi toti, de altfel.

Fiindca TOTI am pacatuit si suntem lipsiti de slava lui Dumnezeu, in noi insine. Ai mila, Doamne, de ateu, cum ai avut mila de mine.