După aceea, Isus, Care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete!“
Pentru că era Ziua Pregătirii, iudeii, ca să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, pentru că acel Sabat era o zi mare, i-au cerut lui Pilat să fie zdrobite picioarele celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.
Cristos cunostea Scriptura si o implinea. El a scris-o. A existat pe cand fiecare particica a ei (Vechiul Testament, a se intelege) a fost traita de protagonistii timpului respectiv. Acum el era om si o traia in modul cel mai deplin, conform cu sfatul bun al lui Dumnezeu. El murea pe lemn, in blestem fiind facut, de buna voia Sa, in iubirea lui Dumnezeu, pentru implinirea ispasirii pentru pacatele noastre si faurirea unei mantuiri vesnice pentru om.
Iudeii care L-au rastignit se ingrijeau sa pazeasca obiceiurile, scrierile, sa fie totul ca la carte, sa nu cumva sa apara ceva nelalocul lui. Era, pentru ei o mare zi, speciala zi, un Sabat (odihna) mare.
Era si pentru Cristos o mare zi. Ziua cand a murit in trup, pentru ale noastre pacate. O, ce mare zi. Creatorul, Cel "in care era viata", moare pe o cruce... O zi mare de odihna, caci trupul Sau va fi pus intr-un mormant, pentru cateva ore. Dar duhul Sau a faurit o vesnica odihna pentru cei credinciosi in El, pentru cei adevarati, care sunt in Dumnezeu Tatal si in Domnul Isus Cristos.
Dar noi? Ce zi e astazi pentru noi? Dar maine, dar in fiecare zi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu