Pana cand gasim un termen pentru miscarea despre care vorbesc, voi continua sa ma refer la ea cu EC.
Cum spuneam in alt mesaj, traim intr-o era in care ceea ce intelegem prin "postmodernism" caracterizeaza societatea. Profesorii de la universitati, acum si licee si in curand scoli I-VIII ii invata pe studenti si elevi ca nu exista bine sau rau si ca toate sunt relative la cel care le judeca.
Pe acest fond, plus acceptarea de catre biserici (ceea ce eu consider o greseala grava) a "liderilor" (si ca denumire si ca esenta si ca tot), s-a facut ca multi lideri de biserici incearca acum noi metode si cai pentru a ajunge la generatia postmoderna, incercand, zic ei, sa nu schimbe mesajul Evangheliei. Numai ca, incercand sa devina "relevanti" au ajuns ei insisi postmoderni, schimband impliciti si mesajul. Acum, Evanghelia este fixata pe Scriptura, motiv pentru care (fiindca Scripturile sunt un canon) Evanghelia nu se poate schimba, decat daca, desigur, devine o alta evanghelie. Aceasta este ceea ce se intampla in EC.
Tot mai multi dintre evanghelici cred acum ca lumea poate fi schimbata prin asa numitele "programe sociale". Se pune accentul pe o munca in timp, pe un impact ganditi si care nu precupeteste nici un efort de capacitate umana. Iminenta venire si vestirea Evangheliei sub nota lui "URGENT" a palit.
Se incearca realizarea Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant (daca tot nu vine odata Isus, cum a spus), facandu-se eforturi uriase in acest sens, la nivel mondial. Este un fel de concurs cu legi nescrise, unde participa tot mai multi si dintr-o varietate denominationala care-si largeste plaja necontenit. Dar, desi pare palpitant si interesant, nu este altceva decat pregatirea terenului pentru aparitia lui Anticrist, care este deja in lume si de a carei venire ati auzi. Vorbesc despre duhul lui Anticrist, care este in lume, dupa cum stim.
Pentru a se pregati o globalizare eficienta, pentru a se stabiliza terenul pentru Armaghedon, este nevoie mai intai de daramarea turnurilor care stau in cale. Pentru aceasta s-a si inventat "postmodernismul" in sine. El nu e doar o reactie, ci una controlata... si stim de cine.
Exista cateva caracteristici ale celor care au fost atrasi de programele sociale tip "condusi de scop" si care sunt sub tutela EC:
- doctrina curata, biblica este periculoasa si separa, iar experientei (adica misticismului) ii este conferit un rol mai mare decat doctrinei;
- profetia din Biblie nu e predata, fiind considerata o pierdere de timp;
- Israel nu are sens in contextul biblic tot mai mult (chestiunile si profetiile legate de Israel sunt aplicate Bisericii - teologia inlocuirii - ceea ce este concret: gresit);
- studiul biblic e inlocuit cu studierea cartii cuiva si a metodelor sale
- sanatatea bisericii este evaluata de cantitatea celor care participa la intalniri
- adevarul Cuvantului lui Dumnezeu devine din ce in ce mai putin important
- Cuvantul lui Dumnezeu, in mod deosebit concepte precum iadul, pacatul si pocainta sunt inlaturate si mascate, pentru a nu fi ofensat necredinciosul care e vizat;
Incepi sa vezi asta in jur? Inseamna ca se apropie. Ai fost avertizat.
sâmbătă, 29 decembrie 2007
Expresii inventate
Am gasit anumite expresii pe care unii le folosesc tot mai des. Trebuie sa fie aratate ca nebiblice.
1. "cobori printre noi, Doamne, sa fii prezent la intalnire"... Domnul este in noi, El nu coboara la intalnire, El nu vine cand ne strangem noi si spunem incantatia etc. El este in noi, iar atunci cand doi sau trei in care este El sunt impreuna, uniti de El, El este in toti facandu-i una, indiferent daca sunt acolo si altii care nu sunt asa una, diferentza facandu-se in adevar, dincolo de capacitatea umana de intelegere (cea naturala, fireasca, neregenerata). In plus, noi nu venim sa ne intalnim cu Domnul, ci cu fratii. Pe Domnul il avem in noi, daca-L avem. Daca spunem ca venim TOTI sa ne intalnim cu Domnul, atunci e corect, fiindca doar cand suntem TOTI putem sa ne intalnim TOTI cu Domnul. Domnul nu e conditionat de spatiu si timp, dar noi suntem. De aceea, Domnul ia in considerarea aceasta atunci cand specifica in Biblie importanta intalnirii noastre. Pentru detalii cititi Biblia.
2. "casa Domnului". Exista o intelegere eronata asupra a ceea ce inseamna "casa Domnului". In Noul Testament (ca perioada), adica si azi, casa Domnului sunt copii Lui, luati ca intreg, adica impreuna. Casa Domnului e sinonima cu Trupul Domnului, in Noul Testament, astfel ca, putem vorbi atat in sens universal, cat si in sens local. Asa ca, local, casa Domnului este locul prezentei Sale, in adevar, asa cum intelegem ca este din Biblie, atunci cand vedem cum exista o astfel de "casa". Ea este suma credinciosilor dintr-o "cetate" (localitate), in randuiala apostolica (presbiteri si diaconi, in sens de functionalitate, dar si pastori, invatatori, oameni cu darul deosebirii duhurilor, cei cu alte daruri spirituale, in sensul darului primit), in adevar. Noi suntem pietre vii, iar lucrarea este a Domnului. O mentiune - cladirea care este numita prea des "biserica" (si eronat) este totusi un loc inchinat Domnului, motiv pentru care este special, dar NU se poate numi "locas de inchinare" fiindca inchinarea este in duh si adevar. Acest subiect este unul delicat, trebuiesc multe specificatii, motiv pentru care voi continua o discutie, daca este cazul cu cititorii.
3. trezire prin cantare - nu exista asa ceva (trezirea este doar atunci cand Dumnezeu lucreaza prin Duhul Sfant); prin cantare poate fi miscata doar esenta fiintei firesti , dar nu si omul cel nou, care este din Dumnezeu. Cuvantul nu e asa de plin de melodie ca si cantarea si nici nu aduce asa de multa informatie ca imaginea. Dar este deasupra lor si Dumnezeu ne-a vorbit noua prin Cuvant. Oare de ce? Trezirea nici macar nu incepe cu noi, ea nu poate sa vina decat de la Dumnezeu. Degeaba ne trezim noi daca e noapte afara... e nevoie de Dumnezeu sa aduca lumina! In plus, daca e noapte, nu stiu cat de bine ne trezim noi, fiindca nu avem lumina sa deosebim ce e bine de ceea ce e rau...
4. "ma duc in cutare loc fiindca-mi place" - ce-ti place? carui om din tine ii place? In momentul cand spui asta, cataloghezi celelalte adunari ca fiind ceva ce nu-ti place. Prin aceasta arati ca sunt gresite (daca judeci in adevar), asa ca ai datoria sa le spui, ca nu cumva pacatul lor sa ti se socoteasca tie! Alegerea bisericii locale nu se face dupa placere. Daca este dintre cei din vremurile din urma, care isi iau invatatori dupa poftele lor (placerea lor), atunci ai voie sa alegi dupa placere. Daca nu, mare atentie sa nu devii unul continuind sa traiesti influentat de o astfel de gandire gresita!
Daca mai stiti, adaugati si le vom discuta.
1. "cobori printre noi, Doamne, sa fii prezent la intalnire"... Domnul este in noi, El nu coboara la intalnire, El nu vine cand ne strangem noi si spunem incantatia etc. El este in noi, iar atunci cand doi sau trei in care este El sunt impreuna, uniti de El, El este in toti facandu-i una, indiferent daca sunt acolo si altii care nu sunt asa una, diferentza facandu-se in adevar, dincolo de capacitatea umana de intelegere (cea naturala, fireasca, neregenerata). In plus, noi nu venim sa ne intalnim cu Domnul, ci cu fratii. Pe Domnul il avem in noi, daca-L avem. Daca spunem ca venim TOTI sa ne intalnim cu Domnul, atunci e corect, fiindca doar cand suntem TOTI putem sa ne intalnim TOTI cu Domnul. Domnul nu e conditionat de spatiu si timp, dar noi suntem. De aceea, Domnul ia in considerarea aceasta atunci cand specifica in Biblie importanta intalnirii noastre. Pentru detalii cititi Biblia.
2. "casa Domnului". Exista o intelegere eronata asupra a ceea ce inseamna "casa Domnului". In Noul Testament (ca perioada), adica si azi, casa Domnului sunt copii Lui, luati ca intreg, adica impreuna. Casa Domnului e sinonima cu Trupul Domnului, in Noul Testament, astfel ca, putem vorbi atat in sens universal, cat si in sens local. Asa ca, local, casa Domnului este locul prezentei Sale, in adevar, asa cum intelegem ca este din Biblie, atunci cand vedem cum exista o astfel de "casa". Ea este suma credinciosilor dintr-o "cetate" (localitate), in randuiala apostolica (presbiteri si diaconi, in sens de functionalitate, dar si pastori, invatatori, oameni cu darul deosebirii duhurilor, cei cu alte daruri spirituale, in sensul darului primit), in adevar. Noi suntem pietre vii, iar lucrarea este a Domnului. O mentiune - cladirea care este numita prea des "biserica" (si eronat) este totusi un loc inchinat Domnului, motiv pentru care este special, dar NU se poate numi "locas de inchinare" fiindca inchinarea este in duh si adevar. Acest subiect este unul delicat, trebuiesc multe specificatii, motiv pentru care voi continua o discutie, daca este cazul cu cititorii.
3. trezire prin cantare - nu exista asa ceva (trezirea este doar atunci cand Dumnezeu lucreaza prin Duhul Sfant); prin cantare poate fi miscata doar esenta fiintei firesti , dar nu si omul cel nou, care este din Dumnezeu. Cuvantul nu e asa de plin de melodie ca si cantarea si nici nu aduce asa de multa informatie ca imaginea. Dar este deasupra lor si Dumnezeu ne-a vorbit noua prin Cuvant. Oare de ce? Trezirea nici macar nu incepe cu noi, ea nu poate sa vina decat de la Dumnezeu. Degeaba ne trezim noi daca e noapte afara... e nevoie de Dumnezeu sa aduca lumina! In plus, daca e noapte, nu stiu cat de bine ne trezim noi, fiindca nu avem lumina sa deosebim ce e bine de ceea ce e rau...
4. "ma duc in cutare loc fiindca-mi place" - ce-ti place? carui om din tine ii place? In momentul cand spui asta, cataloghezi celelalte adunari ca fiind ceva ce nu-ti place. Prin aceasta arati ca sunt gresite (daca judeci in adevar), asa ca ai datoria sa le spui, ca nu cumva pacatul lor sa ti se socoteasca tie! Alegerea bisericii locale nu se face dupa placere. Daca este dintre cei din vremurile din urma, care isi iau invatatori dupa poftele lor (placerea lor), atunci ai voie sa alegi dupa placere. Daca nu, mare atentie sa nu devii unul continuind sa traiesti influentat de o astfel de gandire gresita!
Daca mai stiti, adaugati si le vom discuta.
Cu ce ne confruntam
Poate e interesant sa te uiti la un film de actiune, sa auzi la stiri despre tot felul de lucruri, sa asculti povestirea unor intamplari pe care cei care le-au trait le relateaza cu entuziasm. E insa real sa vezi ca in jurul tau se intampla multe lucruri, printre care o buna parte a lor sunt menite sa inlocuiasca adevarul din mintea oamenilor.
Cu ce ne confruntam noi, in Hateg? As vrea sa prezint unele chestiuni aici, fara prea multe detalii, poate unii dintre noi ne vom trezi din amorteala si vom intelege ca e razboi in jurul nostru.
Multe persoane, dupa ce aud Evanghelia, sunt racolate (daca nu sunt din respectiva comunitate, deja) de anumite persoane care se numesc "prooroci" (in speta femei), duse acasa si invatate sa traiasca sub auspiciul unor "profetii" bizare. Unii, in timp ce erau la o intalnire, au vazut cum se deschide usa si niste gaste sunt aduse in casa, pentru a sugera ceva din asa-zisa profetie. Altii stau pe genunchi cerand ceva ce Biblia nu porunceste, cu o ardoare iesita din comun, in timp ce o proorocita isi rosteste incantatiile si-si arunca ochii intunecati peste cei prezenti. Sunt grupuri de rugaciune, despre care nu prea se stie, unde sunt atrase persoane mai slabe (vaduve, bolnavi etc) pentru a se extinde subversiv idei straine adevarului biblic. Ca in salbaticie, cand ataca leii...
Aceasta presupune ca exista spioni. Astfel ca, la intalnirile noastre, sunt spioni. S-ar putea sa fie si de unde nu stim ca sunt. Dar sunt, tot mai multi... Mai ales acum, cu "libertatea".
In Hateg sunt cateva erezii cu care avem de-a face, pe care le voi numi aici:
- sambatarii (probleme legate de aplicarea extrabiblica a Legii si neintelegerea harului, probleme legate de iad - care implica faptul ca Dumnezeu nu e drept si, deci, nu e dragoste);
- martorii lui Iehova - vin la tine cu tractate, fara rusine. Ei sunt cei care il neaga pe Domnul Isus, nu trebuie primiti in casa (dupa cum spune apostolul Ioan). Ia cat mai multe tractate de la ei si arunca-le, vei face un bine, mai putini vor primi acele tractate...;
- ideile penticostale legate de cum se primeste Duhul Sfant, despre botezul cu Duhul Sfant pot fi nebiblice. Trebuie sa fiti cu mare atentie, aceste idei sunt periculoase, fiind mai subtile si se incearca introducerea lor pe cai mai putin directe. Apar in acest context idei amestecate despre profetie, minuni si chiar mantuire, despre care Biblia nu vorbeste... mare atentie!
- ideile carismatice, care conduc in manifestari specifice valului al treilea; sunt chestiunile cele mai delicate, greu de gasit si de combatut, cele mai aparate si care prind cel mai bine la tineri azi;
- ereziile baptistilor, atunci cand sunt fac ravagii. Eu le consider cele mai periculoase dintre toate pe care le-am spus pana acum. Atentie la formalismul religios, care ii face pe oameni sa spuna tot felul de bazaconii.
Mare atentie. Rugati-va pentru discernamant. Traiti in adevar. Lucrurile devin tot mai in ceatza, nu va jucati!
Cu ce ne confruntam noi, in Hateg? As vrea sa prezint unele chestiuni aici, fara prea multe detalii, poate unii dintre noi ne vom trezi din amorteala si vom intelege ca e razboi in jurul nostru.
Multe persoane, dupa ce aud Evanghelia, sunt racolate (daca nu sunt din respectiva comunitate, deja) de anumite persoane care se numesc "prooroci" (in speta femei), duse acasa si invatate sa traiasca sub auspiciul unor "profetii" bizare. Unii, in timp ce erau la o intalnire, au vazut cum se deschide usa si niste gaste sunt aduse in casa, pentru a sugera ceva din asa-zisa profetie. Altii stau pe genunchi cerand ceva ce Biblia nu porunceste, cu o ardoare iesita din comun, in timp ce o proorocita isi rosteste incantatiile si-si arunca ochii intunecati peste cei prezenti. Sunt grupuri de rugaciune, despre care nu prea se stie, unde sunt atrase persoane mai slabe (vaduve, bolnavi etc) pentru a se extinde subversiv idei straine adevarului biblic. Ca in salbaticie, cand ataca leii...
Aceasta presupune ca exista spioni. Astfel ca, la intalnirile noastre, sunt spioni. S-ar putea sa fie si de unde nu stim ca sunt. Dar sunt, tot mai multi... Mai ales acum, cu "libertatea".
In Hateg sunt cateva erezii cu care avem de-a face, pe care le voi numi aici:
- sambatarii (probleme legate de aplicarea extrabiblica a Legii si neintelegerea harului, probleme legate de iad - care implica faptul ca Dumnezeu nu e drept si, deci, nu e dragoste);
- martorii lui Iehova - vin la tine cu tractate, fara rusine. Ei sunt cei care il neaga pe Domnul Isus, nu trebuie primiti in casa (dupa cum spune apostolul Ioan). Ia cat mai multe tractate de la ei si arunca-le, vei face un bine, mai putini vor primi acele tractate...;
- ideile penticostale legate de cum se primeste Duhul Sfant, despre botezul cu Duhul Sfant pot fi nebiblice. Trebuie sa fiti cu mare atentie, aceste idei sunt periculoase, fiind mai subtile si se incearca introducerea lor pe cai mai putin directe. Apar in acest context idei amestecate despre profetie, minuni si chiar mantuire, despre care Biblia nu vorbeste... mare atentie!
- ideile carismatice, care conduc in manifestari specifice valului al treilea; sunt chestiunile cele mai delicate, greu de gasit si de combatut, cele mai aparate si care prind cel mai bine la tineri azi;
- ereziile baptistilor, atunci cand sunt fac ravagii. Eu le consider cele mai periculoase dintre toate pe care le-am spus pana acum. Atentie la formalismul religios, care ii face pe oameni sa spuna tot felul de bazaconii.
Mare atentie. Rugati-va pentru discernamant. Traiti in adevar. Lucrurile devin tot mai in ceatza, nu va jucati!
duminică, 23 decembrie 2007
De Craciun...
De Crăciun, sub fulgi zglobii,
pe Isus din nou vestindu-L
trec pe uliţă copii
cu colindul.
Şi din zori până-n apus,
pe-o steluţă cu făclie,
ei duc lumii un Isus
de hârtie.
Dar tu, frate credincios,
porţi tu Pruncul ce trăieşte?
Duci în tine un Cristos
care creşte?
Nu-i vreun gând ce te-a-nşelat,
un simbol sau o icoană?
Simţi că-i viu cu-adevărat?
Cere hrană?...
După bezna cea de ani,
şi-a adus copilul zorii?
Vin la tine cei sărmani?
Vin păstorii?
Simţi că Cel ce l-ai primit
de lumină-ţi umple gândul?
Şi vin magi din răsărit
căutându-L?
Altfel, Pruncul nu e viu,
altfel, ochiul tău te-nşeală.
Altfel staulu-i pustiu,
ieslea-i goală.
Şi din zori până-n apus,
ca pe steaua cu făclie,
porţi şi tu tot un Isus...
de hârtie.
Costache Ioanid
pe Isus din nou vestindu-L
trec pe uliţă copii
cu colindul.
Şi din zori până-n apus,
pe-o steluţă cu făclie,
ei duc lumii un Isus
de hârtie.
Dar tu, frate credincios,
porţi tu Pruncul ce trăieşte?
Duci în tine un Cristos
care creşte?
Nu-i vreun gând ce te-a-nşelat,
un simbol sau o icoană?
Simţi că-i viu cu-adevărat?
Cere hrană?...
După bezna cea de ani,
şi-a adus copilul zorii?
Vin la tine cei sărmani?
Vin păstorii?
Simţi că Cel ce l-ai primit
de lumină-ţi umple gândul?
Şi vin magi din răsărit
căutându-L?
Altfel, Pruncul nu e viu,
altfel, ochiul tău te-nşeală.
Altfel staulu-i pustiu,
ieslea-i goală.
Şi din zori până-n apus,
ca pe steaua cu făclie,
porţi şi tu tot un Isus...
de hârtie.
Costache Ioanid
Unde e Isus?
O Sfant Locas ...
O, sfant locas de indurare,
din nou la ieslea ta ne-alini.
Pamantu-ntreg e-n sarbatoare
Podoabe, cantece, lumini
Se-aprind faclii E masa plina.
Traditia isi face vad.
Incep colindatori sa vina.
Se strang copii langa brad.
Petrece lumea rade, canta
si toti un strai mai bun si-au pus.
E doar Craciun, e noaptea sfanta!
Dar unde, unde e Isus?
O, sfant locas de umilinta,
cand toti din tine-un basm isi fac,
cati mai pastreaza cu credinta
mesajul Pruncului sarac?
---
Imi sboara gandu-n departare
si deslusesc intr-un ungher
o candela palpaetoare
la ieslea sfantului mister
Se-apleaca bland, ca o aripa,
peste copil, un abur greu.
Vezi Tu? Gandeste-te o clipa.
Acest copil e Dumnezeu!
Pe fanul strans in valmaseala
Il vad in scutece de in.
Si poate trupul de petala
a sangerat in primul spin
Grajdarul spre Copil se-arata,
uitandu-se cu ochi de urs
cum pe-obrajorii fara pata
intaia lacrima s-a scurs.
Atras de spaima unei drame.
Isus lasa un cer slavit.
Si-acum e-un prunc doar. Si i-e foame.
Si-ntaiul plans a izbucnit.
Din inaltimi o stea vegheaza
prin ramuri de eucalipt.
Curand ii va fi iar de paza
in pribegia spre Egipt
Deasupra ieslei, barne grele
isi dau mireasma de bradet.
O, cate va ciopli ca ele
Copilul sfant in Nazaret!
Un miel se uita cu uimire.
Si pruncul s-a intors putin.
Doi prunci uniti intr-o privire,
ingemanati intr-un destin
Abia nascut si crucea, iat-o,
Isus o ia din prima zi.
In lumea care a creat-o,
El a venit spre-a suferi!
Iubind pe cei ce-o sa-L zugrume,
iertand pe cei ce L-au scuipat,
in pestera venit pe lume,
in pestera va fi-ngropat.
Si daca azi, pe-nalta-I treapta,
Isus e Imparat ceresc,
El tot mai sufera si-asteapta
pe toti acei ce nu-L iubesc.
Iudei si neamuri, regi si fameni,
va cheama Pruncul cel stingher!
El nu vrea cerul fara oameni,
insa nici oameni fara cer!
O, sfant locas! Ce dulce-ti clatini
al amintirii viers de sus.
Cat farmec au aceste datini!
Dar unde, unde e Isus?
Cu ce comori de veste buna
ni s-a trimis un Prunc din zari?
O, lasa altora sa-si puna
aceste mistice-ntrebari!
Ca s-or gasi in lumea larga
niscai saraci in vre-un ungher,
niscai ciobani pe vre-o viroaga,
sau magi indragostiti de cer.
A ta e clipa! Sus paharul!
Chemati taraful cel mai bun!
Sa cante la urechi, cobzarul!
Ca doar e noaptea de Craciun!
--
Voi miei din staule-noptate,
din nou cu voi ma reculeg.
Isus, divinul Miel, vi-e frate!
Si-al vostru-i cerul Lui intreg!
Acolo vesnic impreuna
ne va pastra Emanuel
Si orice spin va fi cununa.
Si orice lacrima, inel.
O, sfant locas! E sarbatoare.
Si toti un strai mai bun si-au pus.
Se canta se ciocnesc pahare
Dar unde, unde e Isus?
Costache Ioanid
O, sfant locas de indurare,
din nou la ieslea ta ne-alini.
Pamantu-ntreg e-n sarbatoare
Podoabe, cantece, lumini
Se-aprind faclii E masa plina.
Traditia isi face vad.
Incep colindatori sa vina.
Se strang copii langa brad.
Petrece lumea rade, canta
si toti un strai mai bun si-au pus.
E doar Craciun, e noaptea sfanta!
Dar unde, unde e Isus?
O, sfant locas de umilinta,
cand toti din tine-un basm isi fac,
cati mai pastreaza cu credinta
mesajul Pruncului sarac?
---
Imi sboara gandu-n departare
si deslusesc intr-un ungher
o candela palpaetoare
la ieslea sfantului mister
Se-apleaca bland, ca o aripa,
peste copil, un abur greu.
Vezi Tu? Gandeste-te o clipa.
Acest copil e Dumnezeu!
Pe fanul strans in valmaseala
Il vad in scutece de in.
Si poate trupul de petala
a sangerat in primul spin
Grajdarul spre Copil se-arata,
uitandu-se cu ochi de urs
cum pe-obrajorii fara pata
intaia lacrima s-a scurs.
Atras de spaima unei drame.
Isus lasa un cer slavit.
Si-acum e-un prunc doar. Si i-e foame.
Si-ntaiul plans a izbucnit.
Din inaltimi o stea vegheaza
prin ramuri de eucalipt.
Curand ii va fi iar de paza
in pribegia spre Egipt
Deasupra ieslei, barne grele
isi dau mireasma de bradet.
O, cate va ciopli ca ele
Copilul sfant in Nazaret!
Un miel se uita cu uimire.
Si pruncul s-a intors putin.
Doi prunci uniti intr-o privire,
ingemanati intr-un destin
Abia nascut si crucea, iat-o,
Isus o ia din prima zi.
In lumea care a creat-o,
El a venit spre-a suferi!
Iubind pe cei ce-o sa-L zugrume,
iertand pe cei ce L-au scuipat,
in pestera venit pe lume,
in pestera va fi-ngropat.
Si daca azi, pe-nalta-I treapta,
Isus e Imparat ceresc,
El tot mai sufera si-asteapta
pe toti acei ce nu-L iubesc.
Iudei si neamuri, regi si fameni,
va cheama Pruncul cel stingher!
El nu vrea cerul fara oameni,
insa nici oameni fara cer!
O, sfant locas! Ce dulce-ti clatini
al amintirii viers de sus.
Cat farmec au aceste datini!
Dar unde, unde e Isus?
Cu ce comori de veste buna
ni s-a trimis un Prunc din zari?
O, lasa altora sa-si puna
aceste mistice-ntrebari!
Ca s-or gasi in lumea larga
niscai saraci in vre-un ungher,
niscai ciobani pe vre-o viroaga,
sau magi indragostiti de cer.
A ta e clipa! Sus paharul!
Chemati taraful cel mai bun!
Sa cante la urechi, cobzarul!
Ca doar e noaptea de Craciun!
--
Voi miei din staule-noptate,
din nou cu voi ma reculeg.
Isus, divinul Miel, vi-e frate!
Si-al vostru-i cerul Lui intreg!
Acolo vesnic impreuna
ne va pastra Emanuel
Si orice spin va fi cununa.
Si orice lacrima, inel.
O, sfant locas! E sarbatoare.
Si toti un strai mai bun si-au pus.
Se canta se ciocnesc pahare
Dar unde, unde e Isus?
Costache Ioanid
Greseala se repeta
In contextul cultural modern (al modernismului), s-a facut o greseala de fond, prin imbratisarea epistemologiei respectivului sistem. Astfel, apare teologia liberala, definita riguros prin relativizarea treptata. Crestinii au luptat si impotriva acestor tendinte. Acum, se mai numeste teologie liberala orice deviatiune de la biblie, desi, istoric nu e corect.
Auzeam de multe ori expresia "Biblia nu e carte de stiinta". E un raspuns la o greseala pe care unii au incercat sa o implementeze in adunari, pentru a - ziceau ei - face fata intrebarilor culturii vremii lor.
In vremea postmoderna se face aceeasi greseala. Anume, se accepta epistemologia sistemului si a implicatiilor sale practice. EC face eforturi pentru a acomoda gandirea crestinului cu gandirea societatii pentru a crea o punte. Are si psihologia un rol important, dar nu-l voi discuta acum. Este aceasta caracteristica adevarului? Nu, desigur ca nu. Am facut o comparatie cu perioada moderna pentru a intelege tiparul greselii in sine.
Acum, crestinii adevarati transcend cultura. Avraam era calator, a mers prin credinta si a facut diferenta in generatia lui. Nu stiu sa fi facut Avraam studii despre societatea in care traia. Tot ce trebuie sa stim despre societate avem in Scriptura. Scriptura vorbeste in principii care transcend orice societate si forma, motiv pentru care am spus ca crestinul real transcende societatea si cultura ei, la orice moment dat.
Moise, David, Danie... au facut parte dintr-o societate, dar nu au primit preceptele societatii in inima lor, ci au trait dupa standardele divine. Au avut impact? Da. Dar nu in raport cu lumea. Impactul fata de lume nu e in raport cu lumea, ci cu Dumnezeu. Fac o diferenta daca viata mea pe care o traiesc cu Dumnezeu are o valoarea mare. Daca traiesc in fapt in prezenta Domnului. Daca sunt in El si daca El e in mine. Daca il iubesc si daca traiesc in dragostea Lui, ramanand in ea. Daca aduc roada ca mladita, nu ca unul care-si face de cap, separat de Vita, inselandu-se singur.
Sa nu repetam greseala unora. Sa luptam cu un astfel de tipar, pentru ca el deja isi face loc in generatia noastra. Va chem la studierea serioasa a problemei si la intoarcerea spre Scriptura.
Auzeam de multe ori expresia "Biblia nu e carte de stiinta". E un raspuns la o greseala pe care unii au incercat sa o implementeze in adunari, pentru a - ziceau ei - face fata intrebarilor culturii vremii lor.
In vremea postmoderna se face aceeasi greseala. Anume, se accepta epistemologia sistemului si a implicatiilor sale practice. EC face eforturi pentru a acomoda gandirea crestinului cu gandirea societatii pentru a crea o punte. Are si psihologia un rol important, dar nu-l voi discuta acum. Este aceasta caracteristica adevarului? Nu, desigur ca nu. Am facut o comparatie cu perioada moderna pentru a intelege tiparul greselii in sine.
Acum, crestinii adevarati transcend cultura. Avraam era calator, a mers prin credinta si a facut diferenta in generatia lui. Nu stiu sa fi facut Avraam studii despre societatea in care traia. Tot ce trebuie sa stim despre societate avem in Scriptura. Scriptura vorbeste in principii care transcend orice societate si forma, motiv pentru care am spus ca crestinul real transcende societatea si cultura ei, la orice moment dat.
Moise, David, Danie... au facut parte dintr-o societate, dar nu au primit preceptele societatii in inima lor, ci au trait dupa standardele divine. Au avut impact? Da. Dar nu in raport cu lumea. Impactul fata de lume nu e in raport cu lumea, ci cu Dumnezeu. Fac o diferenta daca viata mea pe care o traiesc cu Dumnezeu are o valoarea mare. Daca traiesc in fapt in prezenta Domnului. Daca sunt in El si daca El e in mine. Daca il iubesc si daca traiesc in dragostea Lui, ramanand in ea. Daca aduc roada ca mladita, nu ca unul care-si face de cap, separat de Vita, inselandu-se singur.
Sa nu repetam greseala unora. Sa luptam cu un astfel de tipar, pentru ca el deja isi face loc in generatia noastra. Va chem la studierea serioasa a problemei si la intoarcerea spre Scriptura.
Reactia la modernism si capetele lui ca exemplu
Un cap al mostrului modernism, a fost evolutia. Stiinta pe care s-a pus asa de mare pret, faptul de a fi exact, a condus la progrese enorme in cultura si civilizatia globala, care era pe atunci un copil in crestere.
La evolutie s-a raspuns tot mai putenic. Crestinii au infiintat multe organizatii prin care au luptat real, raspunzand tot mai pertinent termenilor propusi de evolutie. S-a nascut ceea ce numim "creationism stiintific". Pana la urma, crestinii au reusit sa arate greseala enorma a evolutiei, dar lupta nu s-a incheiat inca, se mai duce. Dar problema aceasta e cam rezolvata.
De ce am dat exemplu? Pentru a intelege ca, pe atunci, crestinii nu au spus "hai sa vedem cum sa ne facem placuti lor, sa invatam termenii lor si sa-i aducem astfel in Biserica". Sunt mult factori aici, dar nu vom referi decat unul, care conteaza pentru discutia de fata. Raspunsul crestinilor a fost categoric (desi unii au facut pact cu evolutionistii, nascandu-se ideea de "evolutionism teistc" si alte aberatii).
In postmodernism, s-a luat o alta perspectiva, mai repede ca bisericile sa poate reactiona, cum au facut-o in perioada moderna. Multi care pretind ca sunt crestini, au inceput sa prezinte teoriile evanghelismului intr-o lume postmoderna, propunand o "pace cu lumea" si nu o "lupta cu lumea". Sunt oamenii de pe scaun, cei ai birourilor, care viseaza realitatea in termenii studiilor omenesti, care au parasit adevarul si traiesc intr-o iluzie, atragandu-i si pe altii de partea lor, care au fonduri si care promoveaza umanismul pur ca raspuns la problema reala a omului, despre care, cumva, au ajuns sa stie.
Deci, nu este deloc vorba de a face fata lumii in care traim. EC (emerging church) sustine ca trebuie sa fim relevanti in termenii postmoderni. Dar merge dincolo de acest aspect si schimba din temelii ceea ce inseamna biserica. Ei bine, modelul acesta nu a mai fost. Ei gresesc daca zic ca asa a fost in fiecare generatie. Acum e o noua paradigma si nu are sens in cadrul istoriei, pentru cei care vor sa o studieze.
La postmodernism, reactia corecta ar fi sa ramanem la Biblie si sa ne luptam cu tendintele moderne actuale, nu sa le imbratisam pentru a fi "relevanti". Cineva imi zicea: "tu cum vorbesti cu tatal tau?" Vroia sa-mi arate ca eu ii zic tatalui meu "tati" si nu "domnule tata" si ca e normal sa vorbim asa cu Dumnezeu. Iata efectele unei gandiri eronate gen EC. Tatal meu ii spunea tatalui sau "nenea". Acum, asa ar fi trebuit sa-i spuna si lui Dumnezeu? Oare relatiile noastre dicteaza relatia cu Dumnezeu? Nu! Relatia cu Dumnezeu e unica, are cadrul in Scriptura si mai degraba ea va influenta relatiile noastre unii cu altii.
Deci, imi voi schimba relatia cu Dumnezeu ca sa pot fi relevant? Nu! Sunt relevant daca-mi pastrez relatia cu Dumnezeu. Daca nu mi-o pastrez pot sa zic orice despre mine, eu sunt pierdut. Mesajul apostolului Ioan suna grav: "cine zice ca ramane in El..." Este deosebit de important sa raman in El, adica in Dumnezeu. De aceea apostolul da multe criterii dupa care sa evaluez daca raman in El si sa evaluez pe cineva care zice ca ramane in El.
La evolutie s-a raspuns tot mai putenic. Crestinii au infiintat multe organizatii prin care au luptat real, raspunzand tot mai pertinent termenilor propusi de evolutie. S-a nascut ceea ce numim "creationism stiintific". Pana la urma, crestinii au reusit sa arate greseala enorma a evolutiei, dar lupta nu s-a incheiat inca, se mai duce. Dar problema aceasta e cam rezolvata.
De ce am dat exemplu? Pentru a intelege ca, pe atunci, crestinii nu au spus "hai sa vedem cum sa ne facem placuti lor, sa invatam termenii lor si sa-i aducem astfel in Biserica". Sunt mult factori aici, dar nu vom referi decat unul, care conteaza pentru discutia de fata. Raspunsul crestinilor a fost categoric (desi unii au facut pact cu evolutionistii, nascandu-se ideea de "evolutionism teistc" si alte aberatii).
In postmodernism, s-a luat o alta perspectiva, mai repede ca bisericile sa poate reactiona, cum au facut-o in perioada moderna. Multi care pretind ca sunt crestini, au inceput sa prezinte teoriile evanghelismului intr-o lume postmoderna, propunand o "pace cu lumea" si nu o "lupta cu lumea". Sunt oamenii de pe scaun, cei ai birourilor, care viseaza realitatea in termenii studiilor omenesti, care au parasit adevarul si traiesc intr-o iluzie, atragandu-i si pe altii de partea lor, care au fonduri si care promoveaza umanismul pur ca raspuns la problema reala a omului, despre care, cumva, au ajuns sa stie.
Deci, nu este deloc vorba de a face fata lumii in care traim. EC (emerging church) sustine ca trebuie sa fim relevanti in termenii postmoderni. Dar merge dincolo de acest aspect si schimba din temelii ceea ce inseamna biserica. Ei bine, modelul acesta nu a mai fost. Ei gresesc daca zic ca asa a fost in fiecare generatie. Acum e o noua paradigma si nu are sens in cadrul istoriei, pentru cei care vor sa o studieze.
La postmodernism, reactia corecta ar fi sa ramanem la Biblie si sa ne luptam cu tendintele moderne actuale, nu sa le imbratisam pentru a fi "relevanti". Cineva imi zicea: "tu cum vorbesti cu tatal tau?" Vroia sa-mi arate ca eu ii zic tatalui meu "tati" si nu "domnule tata" si ca e normal sa vorbim asa cu Dumnezeu. Iata efectele unei gandiri eronate gen EC. Tatal meu ii spunea tatalui sau "nenea". Acum, asa ar fi trebuit sa-i spuna si lui Dumnezeu? Oare relatiile noastre dicteaza relatia cu Dumnezeu? Nu! Relatia cu Dumnezeu e unica, are cadrul in Scriptura si mai degraba ea va influenta relatiile noastre unii cu altii.
Deci, imi voi schimba relatia cu Dumnezeu ca sa pot fi relevant? Nu! Sunt relevant daca-mi pastrez relatia cu Dumnezeu. Daca nu mi-o pastrez pot sa zic orice despre mine, eu sunt pierdut. Mesajul apostolului Ioan suna grav: "cine zice ca ramane in El..." Este deosebit de important sa raman in El, adica in Dumnezeu. De aceea apostolul da multe criterii dupa care sa evaluez daca raman in El si sa evaluez pe cineva care zice ca ramane in El.
"Emerging church"
Exista deja raspunsuri obiective si destul de multe fata de ceea ce se cunoaste sub numele "emerging church", pe care o voi adresa cu EC in acest post si in restul, pana cand gasesc un termen potrivit, sau cineva imi sugereaza unul. Acest post (precum si restul de aici) sunt rezultatul unui studiu personal, nefiind traduceri ale altor articole (decat daca precizez asta). Problema de fata este deja semnalata in Romania, de unde a plecat si dorinta mea sa aflu daca exista la nivel mondial.
David Kowalski da urmatoare definitie: "EC se constituie intr-un grup diversificat de oameni, care se identifica cu crestinatatea, dar care simt ca pentru a atinge lumea postmoderna trebuie sa ne faca sa schimbam in mod radical credintele care tin de Biserica si sa practicam in conformitate cu postmodernismul".
Acum. Avem aici o chestiune destul de importanta de discutat. E legata de postmodernism. Posmodernismul e definit si caracterizat de multi ganditori contemporani, fara sa existe o unanimitate in aceasta chestiune. Aceasta presupune doua posibilitati.
A. O biserica locala investeste in a face studii despre societate, pentru a defini si categorisi elementele postmodernismului
B. O biserica accepta definitiile altora, care au facut astfel de studii.
Acum voi arata, treptat, problema. Va trebui sa am incredere in persoanele din biserica unde merg, atunci cand fac respectivele cercetari? Sau, va trebui sa am incredere intr-o persoana a carei carte o citesc? Va trebui sa am incredere in justa logica pura a celui care face o cercetare de rigoarea ceruta de situatia de fata? Pentru ca, intr-adevar, modelul presupune cunoasterea societatii, in primul rand. Apoi el cere un raspuns crestin, pentru a atinge societatea.
Modelul acesta nu e biblic. Eu nu trebuie sa am incredere in NIMENI ca face o cercetare corecta si nici nu e nevoie. Exista un autor care are capacitatea de a fi scris fara greseala - Duhul Sfant. Aici este si intelepciunea sfintilor. Duhul lui Dumenezeu a inspirat Biblia, in asa fel incat ea e suficienta pentru problemele noastre. In plus, El este in noi, pentru a ne aduce interpretarea corecta a Bibliei.
Prin formele EC se substituie Scriptura si valoarea ei este data laoparte de cei care nu inteleg Cuvantul, in fapt, fiindca daca l-ar intelege nu l-ar indeparta niciodata.
S-a facut mare tam-tam pe chestiunea cu definirea societatii. Numai ca, cei care fac astfel de cercetari nu pot avea dreptate absoluta, ci relativa. Fiind relativa, aceasta nu poate sa fie adevarata, decat atunci cand e relativa la absolut. Noi avem ca absolut doar Biblia. Astfel ca, o astfel de cercetare este plina de probleme. Problema mantuirii e dezbatuta de multa vreme de teologi. Cu siguranta ca nu va exista unanimitate in definirea postmodernismului (asta daca el exista, sau am fost facuti sa credem ca exista).
Problemele se tin lant deja. Cercetarea societatii suna a experiment pe societate. Aplicarea Bibliei (care s-ar face in teoria EC dupa pasul intelegerii societatii). Aceasta presupune expertiza socio-umana, deci calificare. Iar calificarea se face dupa standarde omenesti, relative la nimic, la urma urmei. Totul devine prapastios de periculos. Aceasta presupune fonduri, intelepciune a omului. In esenta, poate fi ceva facut de om, fara ajutorul lui Dumnezeu. Apoi, niste asa-zisi teologi, isi dau semnatura pe rezultat si pun stampila "biblical", urmand ca sa se ajunga la faza de implementare, unde, in realitate biserica face compromis dupa compromis pentru a aduce in randurile ei lumea, pe care o cunoaste mai bine decat Biblia.
Este realitatea. Se intampla in unele biserici deja. Este o noua erezie, care pare sa fie destul de mare si care va provoca multe controverse, deja o face. Nu stiu in ce masura glasurile noastre vor fi auzite, dar aceasta nu ne impiedica deloc sa strigam. Crestini, paziti-va!
David Kowalski da urmatoare definitie: "EC se constituie intr-un grup diversificat de oameni, care se identifica cu crestinatatea, dar care simt ca pentru a atinge lumea postmoderna trebuie sa ne faca sa schimbam in mod radical credintele care tin de Biserica si sa practicam in conformitate cu postmodernismul".
Acum. Avem aici o chestiune destul de importanta de discutat. E legata de postmodernism. Posmodernismul e definit si caracterizat de multi ganditori contemporani, fara sa existe o unanimitate in aceasta chestiune. Aceasta presupune doua posibilitati.
A. O biserica locala investeste in a face studii despre societate, pentru a defini si categorisi elementele postmodernismului
B. O biserica accepta definitiile altora, care au facut astfel de studii.
Acum voi arata, treptat, problema. Va trebui sa am incredere in persoanele din biserica unde merg, atunci cand fac respectivele cercetari? Sau, va trebui sa am incredere intr-o persoana a carei carte o citesc? Va trebui sa am incredere in justa logica pura a celui care face o cercetare de rigoarea ceruta de situatia de fata? Pentru ca, intr-adevar, modelul presupune cunoasterea societatii, in primul rand. Apoi el cere un raspuns crestin, pentru a atinge societatea.
Modelul acesta nu e biblic. Eu nu trebuie sa am incredere in NIMENI ca face o cercetare corecta si nici nu e nevoie. Exista un autor care are capacitatea de a fi scris fara greseala - Duhul Sfant. Aici este si intelepciunea sfintilor. Duhul lui Dumenezeu a inspirat Biblia, in asa fel incat ea e suficienta pentru problemele noastre. In plus, El este in noi, pentru a ne aduce interpretarea corecta a Bibliei.
Prin formele EC se substituie Scriptura si valoarea ei este data laoparte de cei care nu inteleg Cuvantul, in fapt, fiindca daca l-ar intelege nu l-ar indeparta niciodata.
S-a facut mare tam-tam pe chestiunea cu definirea societatii. Numai ca, cei care fac astfel de cercetari nu pot avea dreptate absoluta, ci relativa. Fiind relativa, aceasta nu poate sa fie adevarata, decat atunci cand e relativa la absolut. Noi avem ca absolut doar Biblia. Astfel ca, o astfel de cercetare este plina de probleme. Problema mantuirii e dezbatuta de multa vreme de teologi. Cu siguranta ca nu va exista unanimitate in definirea postmodernismului (asta daca el exista, sau am fost facuti sa credem ca exista).
Problemele se tin lant deja. Cercetarea societatii suna a experiment pe societate. Aplicarea Bibliei (care s-ar face in teoria EC dupa pasul intelegerii societatii). Aceasta presupune expertiza socio-umana, deci calificare. Iar calificarea se face dupa standarde omenesti, relative la nimic, la urma urmei. Totul devine prapastios de periculos. Aceasta presupune fonduri, intelepciune a omului. In esenta, poate fi ceva facut de om, fara ajutorul lui Dumnezeu. Apoi, niste asa-zisi teologi, isi dau semnatura pe rezultat si pun stampila "biblical", urmand ca sa se ajunga la faza de implementare, unde, in realitate biserica face compromis dupa compromis pentru a aduce in randurile ei lumea, pe care o cunoaste mai bine decat Biblia.
Este realitatea. Se intampla in unele biserici deja. Este o noua erezie, care pare sa fie destul de mare si care va provoca multe controverse, deja o face. Nu stiu in ce masura glasurile noastre vor fi auzite, dar aceasta nu ne impiedica deloc sa strigam. Crestini, paziti-va!
miercuri, 19 decembrie 2007
Puiul de lebada
Costache Ioanid a scris o poezie pe care o consider foarte frumoasa in profunzime si surprinde adevarul tainei divine, care este in fiii lui Dumnezeu cei adevarati.
Se revarsa din cranguri intaia zi cu soare
loveau ciocanitoare in rugi de trandafiri
de parca primavara cea vesnic zambitoare
batea la usa lumii cu degete subtiri.
Si Iata gospodina s-a inaltat pe scara
sa puna sus in cosuri, un asternut balan.
Si pasarile mame pe cuiburi adastara
sa scoata pui de aur, cu ciocuri de margean.
Iar dupa legea vietii si-a mortii, la soroace
din fiecare coaja iesi un pui frumos.
Dar s-a-ntamplat sa iasa atunci dintr-o gaoace
un pui cum nici o closca pe-acolo n-a mai scos.
In loc de praf de aur si aripi smaltuite
avea un strai ca fumul si ochii mari si tristi.
Iar pasarile toate priveau spre el uimite
si-l ciocanau toti puii pe camp si-n porumbisti.
Pe gatul ca o coarba curgea adesea sange
si nu-si gasea prieteni de doruri nicaieri.
Iar pe-nserat, la vremea cand orice pui se strange
dorit de aripi calde si blande mangaieri
venea si el sfielnic, cu ceilalti sa se culce
ca sa-si aline trupul si sufletul beteag.
Dar nu gasea nici pace, nici mangaiere dulce
ci lovituri taioase, ce-l izgoneau pribeag.
atunci, ascuns in umbra, privea cu lungi suspine
spre cuib ca spre-o cetate din plaiuri de povesti.
Si atipea pe scara, cu teama de jivine
soptind usor: Mamico, de ce nu ma iubesti?...
Insa pe lac cand puii cu gheare rasfirate
priveau uimiti spre apa, din umbra de rachiti
el, puiul fara fala, plutea c-o maiestate
de care cei cu gheare se minunau smeriti.
Dar el trecea departe in zarea diafana
prin papura fosnita de vant leganator
sa-si vindece in larguri a sufletului rana
in freamatul de unde si de ceresc fior.
Iar sera, cateodata...intarziind pe ape
acolo printre stele...parca sburau lumini...
Atunci, un svon de glasuri venea tot mai mai aproape...
si disparea deodata, in zarea de rubini...
Ah, glasurile-acelea care pareau ca-l cheama...
cum se-auzeau de dulce! Si-adeseori, stinger
in graiul lui de taina, striga deodata: Mama!...
Si ramanea cu ochii cautatori spre cer...
Asa trecura zile si nopti de-nsingurare
si puii cei de aur crescura ca feciori
starnind prin colturi lupte si lafaind in soare
siraguri de margele si sclipet de culori.
Iar puiul fara slava si fara de prieteni
tot mai urat, mai vanat si mai stingher crescu.
Dar toamna, cand pe coasta coboara vant prin cetini
o tainica minune cu el se petrecu.
Caci vinetele pene i se facura albe
si gatul ca o harfa taiata din omat.
Pareau ca-i sar pe umeri toti nuferii in salbe
Iar el, pornind pe ape, fara-a privi-ndarat
porni pe lac departe, in pacea leganata
si toata vremea noptii plutii in departari.
Dar catre zorii zilei se arata de-odata
un palid nor de stele calatorind in zari.
Atunci, c-un strigat, puiul, sfarmand un strop in ploape
aripile de nuferi le desfacu usor
si, mangaind vazduhul, se ridica din ape
spre lebedele albe care-l chemau in zbor.
Si nimenea pe vale n-a cunoscut minunea
cand puiul fara mama si fara mangaieri
spre stolul de lumina a strabatut genunea
si-a disparut in zarea eternei primaveri...
Se revarsa din cranguri intaia zi cu soare
loveau ciocanitoare in rugi de trandafiri
de parca primavara cea vesnic zambitoare
batea la usa lumii cu degete subtiri.
Si Iata gospodina s-a inaltat pe scara
sa puna sus in cosuri, un asternut balan.
Si pasarile mame pe cuiburi adastara
sa scoata pui de aur, cu ciocuri de margean.
Iar dupa legea vietii si-a mortii, la soroace
din fiecare coaja iesi un pui frumos.
Dar s-a-ntamplat sa iasa atunci dintr-o gaoace
un pui cum nici o closca pe-acolo n-a mai scos.
In loc de praf de aur si aripi smaltuite
avea un strai ca fumul si ochii mari si tristi.
Iar pasarile toate priveau spre el uimite
si-l ciocanau toti puii pe camp si-n porumbisti.
Pe gatul ca o coarba curgea adesea sange
si nu-si gasea prieteni de doruri nicaieri.
Iar pe-nserat, la vremea cand orice pui se strange
dorit de aripi calde si blande mangaieri
venea si el sfielnic, cu ceilalti sa se culce
ca sa-si aline trupul si sufletul beteag.
Dar nu gasea nici pace, nici mangaiere dulce
ci lovituri taioase, ce-l izgoneau pribeag.
atunci, ascuns in umbra, privea cu lungi suspine
spre cuib ca spre-o cetate din plaiuri de povesti.
Si atipea pe scara, cu teama de jivine
soptind usor: Mamico, de ce nu ma iubesti?...
Insa pe lac cand puii cu gheare rasfirate
priveau uimiti spre apa, din umbra de rachiti
el, puiul fara fala, plutea c-o maiestate
de care cei cu gheare se minunau smeriti.
Dar el trecea departe in zarea diafana
prin papura fosnita de vant leganator
sa-si vindece in larguri a sufletului rana
in freamatul de unde si de ceresc fior.
Iar sera, cateodata...intarziind pe ape
acolo printre stele...parca sburau lumini...
Atunci, un svon de glasuri venea tot mai mai aproape...
si disparea deodata, in zarea de rubini...
Ah, glasurile-acelea care pareau ca-l cheama...
cum se-auzeau de dulce! Si-adeseori, stinger
in graiul lui de taina, striga deodata: Mama!...
Si ramanea cu ochii cautatori spre cer...
Asa trecura zile si nopti de-nsingurare
si puii cei de aur crescura ca feciori
starnind prin colturi lupte si lafaind in soare
siraguri de margele si sclipet de culori.
Iar puiul fara slava si fara de prieteni
tot mai urat, mai vanat si mai stingher crescu.
Dar toamna, cand pe coasta coboara vant prin cetini
o tainica minune cu el se petrecu.
Caci vinetele pene i se facura albe
si gatul ca o harfa taiata din omat.
Pareau ca-i sar pe umeri toti nuferii in salbe
Iar el, pornind pe ape, fara-a privi-ndarat
porni pe lac departe, in pacea leganata
si toata vremea noptii plutii in departari.
Dar catre zorii zilei se arata de-odata
un palid nor de stele calatorind in zari.
Atunci, c-un strigat, puiul, sfarmand un strop in ploape
aripile de nuferi le desfacu usor
si, mangaind vazduhul, se ridica din ape
spre lebedele albe care-l chemau in zbor.
Si nimenea pe vale n-a cunoscut minunea
cand puiul fara mama si fara mangaieri
spre stolul de lumina a strabatut genunea
si-a disparut in zarea eternei primaveri...
Iubirea de Ioan Alexandru
Iubirea
Partasi suntem multor iubiri
Una singura e implinire
Celelalte numai presimtiri
Pana dam in inima de Mire
Impodobit cu-nfatisarea Lui
Dinspre inviere rasarinda
Pe cat in lacrimile orisicui
Voi ravni iubirea sa-si aprinda
Ce exista sa iubesc nespus
Oceanul stingerii de sine
Sa rodeasca-n cele care nu-s
Rasaritul ce le apartine
Partasi suntem multor iubiri
Una singura e implinire
Celelalte numai presimtiri
Pana dam in inima de Mire
Impodobit cu-nfatisarea Lui
Dinspre inviere rasarinda
Pe cat in lacrimile orisicui
Voi ravni iubirea sa-si aprinda
Ce exista sa iubesc nespus
Oceanul stingerii de sine
Sa rodeasca-n cele care nu-s
Rasaritul ce le apartine
Inzestrarea capacitativa a crestinului
In 2 Petru 1 gasim:
"Simon Petru, rob si apostol al lui Isus Cristos, catre cei ce au capatat o credinta de acelas pret cu a noastra, prin dreptatea Dumnezeului si Mantuitorului nostru Isus Cristos: harul si pacea sa va fie inmultite prin cunoasterea lui Dumnezeu si a Domnului nostru Isus Cristos! Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea Celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui, prin care El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti, dupa ce ati fugit de stricaciunea, care este in lume prin pofte."
Credinta este primita. Este vorba de esenta credintei care aduce mantuire in baza harului divin pe care Dumnezeu ni l-a dat. Mesajul apostolului Petru nu este pentru cei care zic ca sunt crestini, ci pentru cei care [in realitate] au primit o credinta de acelasi pret cu a lui si a celorlalti apostoli.
Valoarea credintei este aceeasi, atunci cand e vorba de crestini, indiferent daca sunt apostolii sau cei de dupa ei, sau cei din alte generatii pana in zilele noastre si cat se vor mai numara zilele si vor mai fi crestini pe pamantul acesta. Valoarea credintei acesteia este data de dreptatea Domnului Isus Cristos ca Dumnezeu si Mantuitor. Aceasta dreptate este satisfacerea prin jertfa de sine a legii divine, pentru noi, prin luarea pacatelor noastre, prin puterea lui Dumnezeu, odata pentru totdeauna, prin credinta celor sfintiti astfel, in fiecare generatie de oameni, in prestiinta lui Dumnezeu.
Aflam din continut ca, in ce priveste "viata si evlavia", dumnezeiasca lui putere (despre care stim deja ca exista - fiindca dreptatea despre care vorbeam e a Dumnezeului si Mantuitorului nostru, Isus Cristos) ne-a doruit TOT. Asadar, nu mai avem nevoie de nimic, nu mai trebuie sa completam cu ceva... ba chiar daca am face-o ar fi ca ofensator la adresa Domnului. In plus, cu ce sa completam noi? Noi suntem asa de vremelnici si neinsemnati incat nici nu ne putem gandi la aspectul asta in sensul lui real.
Sub pretextul ca se aduce in contemporan Evanghelia, astazi se fac modificari in structura esentiala a Evangheliei, de o maniera foarte bine camuflata... dar nu pentru Cuvantul lui Dumnezeu si lumina pe care o aduce el asupra lucrurilor realitatilor inconjuratoare celui care-l crede in adevar. Astfel, in ce priveste viata si in ce priveste evlavia, am primit de la Dumnezeu tot, prin puterea Lui, in Domnul nostru Isus Cristos. Aceasta comoara eu o numesc, de dragul discutiei "inzestrarea capacitativa" a crestinului. Astfel ca, pe langa aceasta realitate, nu avem nevoie de nimic. Bogatia acestei realitati este complexa, ajutandu-l pe credincios nu doar in ce priveste evlavia, ci si in ce priveste viata. Viata credinciosului implica toate aspectele chemarii divine, inclusiv evanghelizarea.
Acest pasaj imi aduce confort in gand, atunci cand vad amploarea tenditelor contemporane care inventeaza noi metode sau expresii ale acestora, in diverse forme si structuri intortocheate, dar sistematizate. Ma linistesc pe baza Cuvantului si inteleg in acelasi timp ca Dumnezeu lucreaza in noi, atat vointa cat si infaptuirea. Si noi suntem lucrarea Lui. Este ceva extraordinar, minunat si magnific, in acelasi timp. Noi contribuim efectiv si unic, dar El este Cel care lucreaza in noi. Sunt chestiuni deosebit de semnificative.
Inlatura aceasta creativitatea crestinului? Nu. Dar face in asa fel, incat, in ce priveste Evanghelia, creativitatea crestinului sa nu intre in discutie. Implicarea crestinului in lucrarea lui Dumnezeu tine de ceea ce Dumnezeu ne-a dat si nu de noi si de metodele noastre si nici de sistemele noastre, indiferent cat sunt ele de "biblice".
Ma tem ca noile structuri religioase polimorfologice incearca sa fie cat mai aproape de Biblie. Da, ai citit corect. Si vei intreba - dar oare nu asta e si ideea? Nu. Ideea este dincolo de ce suntem si putem noi sa facem. Lucrarea aceasta o face Dumnezeu, in minunatul Sau plan, iar El ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, ca sa traim si sa lucram evlavie in viata pe care o traim astfel.
Dar cum acestea? Prin cunoasterea lui Dumnezeu. Si cum il cunoastem pe El? Prin fagaduintele Lui, prin care ne facem partasi firii dumnezeiesti. Este ceva extraordinar. Religiile noului, contemporanului, mimeaza aspecte sociale relative. Adevaratul crestin foloseste ce a primit de la Dumnezeu, fiind de o valoare absolut diferita, in orice am putea numi legat de aceasta.
Poate e momentul sa te opresti si sa te intrebi daca esti sau nu crestin. Cunoasterea lui Dumnezeu nu este o chestiune teoretica, ci una reala, care produce o schimbare pe care firea pamanteasca nu o poate intelege si cuprinde, sub nici o forma. Intrebarea care vine acum - de ce nu fac crestinii ceva, daca au de la Dumnezeu valori asa de puternice? Sau, de ce, aceia care fac ceva, fac folosind orice altceva, dar nu puterea Duhului? Raspunsul se gaseste undeva in lada de gunoi a timpurilor noastre, frumos ambalata de sarbatoare. Se intampla incet, sub ochii tai... Adevarul pleaca dintre noi... Sunt tot mai putini cei care sunt adevarati. Si aceasta era de multa vreme spus de Cuvantul Domnului, care ne-a spus cum va fi in vremurile de pe urma.
Deocamdata oamenii fac ce vreau ei, dar asta nu va mai tine multa vreme si Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, fie buna, fie rea. Si ziua Domnului vine! Fiindca Domnul vine!
"Simon Petru, rob si apostol al lui Isus Cristos, catre cei ce au capatat o credinta de acelas pret cu a noastra, prin dreptatea Dumnezeului si Mantuitorului nostru Isus Cristos: harul si pacea sa va fie inmultite prin cunoasterea lui Dumnezeu si a Domnului nostru Isus Cristos! Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea Celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui, prin care El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti, dupa ce ati fugit de stricaciunea, care este in lume prin pofte."
Credinta este primita. Este vorba de esenta credintei care aduce mantuire in baza harului divin pe care Dumnezeu ni l-a dat. Mesajul apostolului Petru nu este pentru cei care zic ca sunt crestini, ci pentru cei care [in realitate] au primit o credinta de acelasi pret cu a lui si a celorlalti apostoli.
Valoarea credintei este aceeasi, atunci cand e vorba de crestini, indiferent daca sunt apostolii sau cei de dupa ei, sau cei din alte generatii pana in zilele noastre si cat se vor mai numara zilele si vor mai fi crestini pe pamantul acesta. Valoarea credintei acesteia este data de dreptatea Domnului Isus Cristos ca Dumnezeu si Mantuitor. Aceasta dreptate este satisfacerea prin jertfa de sine a legii divine, pentru noi, prin luarea pacatelor noastre, prin puterea lui Dumnezeu, odata pentru totdeauna, prin credinta celor sfintiti astfel, in fiecare generatie de oameni, in prestiinta lui Dumnezeu.
Aflam din continut ca, in ce priveste "viata si evlavia", dumnezeiasca lui putere (despre care stim deja ca exista - fiindca dreptatea despre care vorbeam e a Dumnezeului si Mantuitorului nostru, Isus Cristos) ne-a doruit TOT. Asadar, nu mai avem nevoie de nimic, nu mai trebuie sa completam cu ceva... ba chiar daca am face-o ar fi ca ofensator la adresa Domnului. In plus, cu ce sa completam noi? Noi suntem asa de vremelnici si neinsemnati incat nici nu ne putem gandi la aspectul asta in sensul lui real.
Sub pretextul ca se aduce in contemporan Evanghelia, astazi se fac modificari in structura esentiala a Evangheliei, de o maniera foarte bine camuflata... dar nu pentru Cuvantul lui Dumnezeu si lumina pe care o aduce el asupra lucrurilor realitatilor inconjuratoare celui care-l crede in adevar. Astfel, in ce priveste viata si in ce priveste evlavia, am primit de la Dumnezeu tot, prin puterea Lui, in Domnul nostru Isus Cristos. Aceasta comoara eu o numesc, de dragul discutiei "inzestrarea capacitativa" a crestinului. Astfel ca, pe langa aceasta realitate, nu avem nevoie de nimic. Bogatia acestei realitati este complexa, ajutandu-l pe credincios nu doar in ce priveste evlavia, ci si in ce priveste viata. Viata credinciosului implica toate aspectele chemarii divine, inclusiv evanghelizarea.
Acest pasaj imi aduce confort in gand, atunci cand vad amploarea tenditelor contemporane care inventeaza noi metode sau expresii ale acestora, in diverse forme si structuri intortocheate, dar sistematizate. Ma linistesc pe baza Cuvantului si inteleg in acelasi timp ca Dumnezeu lucreaza in noi, atat vointa cat si infaptuirea. Si noi suntem lucrarea Lui. Este ceva extraordinar, minunat si magnific, in acelasi timp. Noi contribuim efectiv si unic, dar El este Cel care lucreaza in noi. Sunt chestiuni deosebit de semnificative.
Inlatura aceasta creativitatea crestinului? Nu. Dar face in asa fel, incat, in ce priveste Evanghelia, creativitatea crestinului sa nu intre in discutie. Implicarea crestinului in lucrarea lui Dumnezeu tine de ceea ce Dumnezeu ne-a dat si nu de noi si de metodele noastre si nici de sistemele noastre, indiferent cat sunt ele de "biblice".
Ma tem ca noile structuri religioase polimorfologice incearca sa fie cat mai aproape de Biblie. Da, ai citit corect. Si vei intreba - dar oare nu asta e si ideea? Nu. Ideea este dincolo de ce suntem si putem noi sa facem. Lucrarea aceasta o face Dumnezeu, in minunatul Sau plan, iar El ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, ca sa traim si sa lucram evlavie in viata pe care o traim astfel.
Dar cum acestea? Prin cunoasterea lui Dumnezeu. Si cum il cunoastem pe El? Prin fagaduintele Lui, prin care ne facem partasi firii dumnezeiesti. Este ceva extraordinar. Religiile noului, contemporanului, mimeaza aspecte sociale relative. Adevaratul crestin foloseste ce a primit de la Dumnezeu, fiind de o valoare absolut diferita, in orice am putea numi legat de aceasta.
Poate e momentul sa te opresti si sa te intrebi daca esti sau nu crestin. Cunoasterea lui Dumnezeu nu este o chestiune teoretica, ci una reala, care produce o schimbare pe care firea pamanteasca nu o poate intelege si cuprinde, sub nici o forma. Intrebarea care vine acum - de ce nu fac crestinii ceva, daca au de la Dumnezeu valori asa de puternice? Sau, de ce, aceia care fac ceva, fac folosind orice altceva, dar nu puterea Duhului? Raspunsul se gaseste undeva in lada de gunoi a timpurilor noastre, frumos ambalata de sarbatoare. Se intampla incet, sub ochii tai... Adevarul pleaca dintre noi... Sunt tot mai putini cei care sunt adevarati. Si aceasta era de multa vreme spus de Cuvantul Domnului, care ne-a spus cum va fi in vremurile de pe urma.
Deocamdata oamenii fac ce vreau ei, dar asta nu va mai tine multa vreme si Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, fie buna, fie rea. Si ziua Domnului vine! Fiindca Domnul vine!
O poezie
Am gasit aceasta poezie si e foarte provocatoare... la a ne gandi tot mai serios la trecerea noastra. Si la ce facem in timpul pe care-l avem la dispozitie, despre care nu stim. Totul deci tine de credinta si de trairea prin credinta. In realitate, nu exista joc "de-a Dumnezeu, de-a mantuirea".
Eram copil trecea zapada
Eu cu tristete-o petreceam
Mi se parea ca iarna trece
Mi se parea dar eu treceam.
Eu am crescut,treceau cocorii
Ma-ndureram cand îi vedeam
Mi se parea ca vara trece
Mi se parea dar eu treceam.
Eram gandind pe malul apei
Cu unda ei la pas mergeam
Mi se parea ca apa trece
Mi se parea dar eu treceam.
Priveam ades cum zboara norii
Iar frunzele zburand priveam
Mi se parea ca ele zboara
Mi se parea dar eu zburam
Eram mahnit cum bate ceasul
De graba lui umbrit oftam
Mi se parea ca vremea trece
Mi se parea dar eu treceam
Mi se parea candva ca altii
Crezand se-nseala si-i plangeam
Mi se parea ca-s ei pierdutii
Mi se parea dar eu eram
Azi vad cu-amar Isus tot harul
Ca l-am pierdut cand n-ascultam
Mi se parea ca-l am de-a pururi
Mi se parea dar nu-l mai am…
Eram copil trecea zapada
Eu cu tristete-o petreceam
Mi se parea ca iarna trece
Mi se parea dar eu treceam.
Eu am crescut,treceau cocorii
Ma-ndureram cand îi vedeam
Mi se parea ca vara trece
Mi se parea dar eu treceam.
Eram gandind pe malul apei
Cu unda ei la pas mergeam
Mi se parea ca apa trece
Mi se parea dar eu treceam.
Priveam ades cum zboara norii
Iar frunzele zburand priveam
Mi se parea ca ele zboara
Mi se parea dar eu zburam
Eram mahnit cum bate ceasul
De graba lui umbrit oftam
Mi se parea ca vremea trece
Mi se parea dar eu treceam
Mi se parea candva ca altii
Crezand se-nseala si-i plangeam
Mi se parea ca-s ei pierdutii
Mi se parea dar eu eram
Azi vad cu-amar Isus tot harul
Ca l-am pierdut cand n-ascultam
Mi se parea ca-l am de-a pururi
Mi se parea dar nu-l mai am…
duminică, 16 decembrie 2007
Cand lupti pentru Domnul
Cand lupti pentru Domnul, nu ranesti, ci te lasi ranit. Castigi pierzand. Traiesti murind.
Cand mori pentru Domnul nu te arunci in aer strigandu-I numele, ci astepti pe pamant revenirea Lui, ca sa-ti strige numele.
Cand lupti pentru Domnul o faci cu armele luminii, care arata adevarul, descopera orice pacat ascuns si ofera posibilitatea pocaintei. Cand crestinul invinge un adeversar se apleaca langa el in tarana si ii arata iubirea Domnului Isus. Crestinul arata adevarul pentru ca Adevarul sa aduca iertare.
Daca lupti pentru Domnul, nu esti mandru, ci smerit. Fiindca, cu cat e victoria mai mare, cu atat iti dai seama ca tu ai contat mai putin. In lupta cea buna a credintei, suntem paziti de puterea lui Dumnezeu, tocmai prin credinta. Nu esti invins cat timp credinta...
Daca lupti pentru Domnul nu scrii anonim peste numele tau, ci un nume nou va fi scris peste "anonim" din dreptul tau. Fara Dumnezeu esti absolut relativ. Cu El, ai o identitate, un sens si un nume. Nu un nume pe care sa ti-l fi facut tu, ci un nume pe care El ti l-a dat. Cand lupti pentru Domnul si esti ranit, este fiindca partea aceea din tine era rea si trebuia sa moara. Uneori sabia adversarului intra in fiere. Era amara si trebuia sa moara acea parte din tine. Nu descuraja, lupta e pe fagasul cel bun.
Cand lupti pentru Domnul, uneori vei cadea in tarana, doborat chiar de prietenul si fratele tau, care lupta langa tine. Doar un prieten poate vinde un prieten. Dar atunci, cand vezi ca cineva care-si zice frate scoate sabia impotriva ta, linistete-te si bucura-te. Asa e drumul pe unde a fost Domnul. E doar un semn ca esti pe calea cea buna... si e o identificare minunata.
David purta razboaiele Domnului, cu o inima dupa inima lui Dumnezeu. Cand lupti pentru Domnul asigura-te ca inima ta e a Lui pe deplin. Candva, cand vei fi strapuns in inima, nu tu vei fi strapuns, ci Cel a carui e inima. Daca e a Domnului, atunci El va raspunde in ziua judecatii. Pana vine Leul, este Mielul. Si cat timp e Mielul se merita sa mori lovit de altii, daca mori dumnezeieste, ca prin moartea ta, sa arati spre Cristos, ca si cei care te-au doborat sa afle despre mantuirea lui Dumnezeu.
Traieste pentru Dumnezeu. Mori pentru El. Nu cum o fac oamenii, ci cum a facut-o El.
Cand mori pentru Domnul nu te arunci in aer strigandu-I numele, ci astepti pe pamant revenirea Lui, ca sa-ti strige numele.
Cand lupti pentru Domnul o faci cu armele luminii, care arata adevarul, descopera orice pacat ascuns si ofera posibilitatea pocaintei. Cand crestinul invinge un adeversar se apleaca langa el in tarana si ii arata iubirea Domnului Isus. Crestinul arata adevarul pentru ca Adevarul sa aduca iertare.
Daca lupti pentru Domnul, nu esti mandru, ci smerit. Fiindca, cu cat e victoria mai mare, cu atat iti dai seama ca tu ai contat mai putin. In lupta cea buna a credintei, suntem paziti de puterea lui Dumnezeu, tocmai prin credinta. Nu esti invins cat timp credinta...
Daca lupti pentru Domnul nu scrii anonim peste numele tau, ci un nume nou va fi scris peste "anonim" din dreptul tau. Fara Dumnezeu esti absolut relativ. Cu El, ai o identitate, un sens si un nume. Nu un nume pe care sa ti-l fi facut tu, ci un nume pe care El ti l-a dat. Cand lupti pentru Domnul si esti ranit, este fiindca partea aceea din tine era rea si trebuia sa moara. Uneori sabia adversarului intra in fiere. Era amara si trebuia sa moara acea parte din tine. Nu descuraja, lupta e pe fagasul cel bun.
Cand lupti pentru Domnul, uneori vei cadea in tarana, doborat chiar de prietenul si fratele tau, care lupta langa tine. Doar un prieten poate vinde un prieten. Dar atunci, cand vezi ca cineva care-si zice frate scoate sabia impotriva ta, linistete-te si bucura-te. Asa e drumul pe unde a fost Domnul. E doar un semn ca esti pe calea cea buna... si e o identificare minunata.
David purta razboaiele Domnului, cu o inima dupa inima lui Dumnezeu. Cand lupti pentru Domnul asigura-te ca inima ta e a Lui pe deplin. Candva, cand vei fi strapuns in inima, nu tu vei fi strapuns, ci Cel a carui e inima. Daca e a Domnului, atunci El va raspunde in ziua judecatii. Pana vine Leul, este Mielul. Si cat timp e Mielul se merita sa mori lovit de altii, daca mori dumnezeieste, ca prin moartea ta, sa arati spre Cristos, ca si cei care te-au doborat sa afle despre mantuirea lui Dumnezeu.
Traieste pentru Dumnezeu. Mori pentru El. Nu cum o fac oamenii, ci cum a facut-o El.
Pur si simplu
Am primit inca un mesaj anonim, in urma articolului meu, publicat, despre mesajele anonime. Am aflat ca primul mesaj in care cineva (nu stiu cine) mi-a vorbit cu rautate, a fost un "atac finut". Si am aflat ca am reactionat gresit. Ma mai sfatuieste anonimul sa nu le zic la cei de la servici ca sunt pocait. Draga anonim, nu am publicat comentariul tau, ca sa nu existe pe umerii tai presiunea de a de da pe fata. Asa, nepublicand comentariul tau, ti-am dat ocazia sa scrii acelasi comentariu dar cu un nume real. Asa, ti-am mai dat o sansa pe blog. Acum, ai irosit-o. Dar, o mai ai pt discutia fata in fata. Doar noi doi, va fi cuvantul tau impotriva cuvantului meu, deci nu va stii nimeni. Ce zici?
Pur si simplu.
Cine e pocait cu adevarat nu are nevoie sa spuna ca e. Se vede. Pur si simplu.
Este ultimul mesaj legat de anonimi pe acest blog. E spre binele vostru, anonimilor, ca eu oricum nu va cunosc. Pur si simplu eu nu sunt chemat sa ma lupt cu anonimi si nu o voi face.
Va cer o confruntare directa. S-ar putea sa-mi fie greu. Dar hai sa nu vorbim doar. Daca ne confruntam direct, vom descoperi fie ca suntem frati si ca ne-am lasat inselati si altii ne-au facut sa ne luptam unul cu altul, fie ca suntem din tabere diferite, adica unul fiu de Dumnezeu si altul fiul diavolului, fie ca nu suntem nici unul in adevar. Daca nu ne vom confrunta, nu va fi fiindca eu sunt las.
Pur si simplu.
Pur si simplu.
Cine e pocait cu adevarat nu are nevoie sa spuna ca e. Se vede. Pur si simplu.
Este ultimul mesaj legat de anonimi pe acest blog. E spre binele vostru, anonimilor, ca eu oricum nu va cunosc. Pur si simplu eu nu sunt chemat sa ma lupt cu anonimi si nu o voi face.
Va cer o confruntare directa. S-ar putea sa-mi fie greu. Dar hai sa nu vorbim doar. Daca ne confruntam direct, vom descoperi fie ca suntem frati si ca ne-am lasat inselati si altii ne-au facut sa ne luptam unul cu altul, fie ca suntem din tabere diferite, adica unul fiu de Dumnezeu si altul fiul diavolului, fie ca nu suntem nici unul in adevar. Daca nu ne vom confrunta, nu va fi fiindca eu sunt las.
Pur si simplu.
marți, 11 decembrie 2007
Mesajele anonime
Este important sa stii ca pe blogul aceasta NU poti posta mesaje anonime. Pe alte bloguri, poti, e problema celor care le detin, nu a mea si nu ma preocupa. Dar aici nu poti. Daca vrei sa spui lucrurilor pe nume, fa-o pe nume. Daca nu, esti doar un simplu anonim si parintii m-au invatat sa nu vorbesc cu necunoscutii. Si nu sunt ironic acum!
Singura exceptie, in ce priveste publicarea pe acest blog a unui mesaj anonim, este atunci cand acesta contine ceva frumos si autorul nu vrea sa se stie despre el, din smerenie. A nu se confunda insa smerenia cu lipsa de responsabilitate. Ca un astfel de mesaj anonim sa fie publicat aici, va trebui ca eu sa stiu cine-l publica, chiar daca-l va publica sub titlul de anonim.
Vei zice - cine este asta si ce blog are el? Asa e. Deloc important. Dar astea sunt regulile si asta e taxa. Asa e aici, esti de acord, sau nu esti de acord. Tu ai ultimul cuvant.
Ascultarea Credintei se doreste a fi, ca blog, un loc unde eu imi public articolele, gratuit si responsabil, public. Anonimii nu-si au locul aici. Voi accepta orice duel name-to-name si doar asa. Ca sa stie si ceilalti, atunci cand am fost invins, cine este invingatorul.
Am scris acest post pentru ca am primit unele comentarii anonime, carora nu le pot raspunde si pe care nu le pot publica. Daca as fi primit aceleasi provocari de la o persoana ce poarta un nume real, as fi raspuns provocarilor. Puteti sa-mi ziceti si fata in fata lucrurile (ar fi chiar de preferat si mult mai bine, ba, chiar... biblic...).
Succes!
Singura exceptie, in ce priveste publicarea pe acest blog a unui mesaj anonim, este atunci cand acesta contine ceva frumos si autorul nu vrea sa se stie despre el, din smerenie. A nu se confunda insa smerenia cu lipsa de responsabilitate. Ca un astfel de mesaj anonim sa fie publicat aici, va trebui ca eu sa stiu cine-l publica, chiar daca-l va publica sub titlul de anonim.
Vei zice - cine este asta si ce blog are el? Asa e. Deloc important. Dar astea sunt regulile si asta e taxa. Asa e aici, esti de acord, sau nu esti de acord. Tu ai ultimul cuvant.
Ascultarea Credintei se doreste a fi, ca blog, un loc unde eu imi public articolele, gratuit si responsabil, public. Anonimii nu-si au locul aici. Voi accepta orice duel name-to-name si doar asa. Ca sa stie si ceilalti, atunci cand am fost invins, cine este invingatorul.
Am scris acest post pentru ca am primit unele comentarii anonime, carora nu le pot raspunde si pe care nu le pot publica. Daca as fi primit aceleasi provocari de la o persoana ce poarta un nume real, as fi raspuns provocarilor. Puteti sa-mi ziceti si fata in fata lucrurile (ar fi chiar de preferat si mult mai bine, ba, chiar... biblic...).
Succes!
marți, 4 decembrie 2007
Realitati
Dumnezeu a venit si a vorbit Cuvantul Sau oamenilor. El, din cer a venit in mijlocul nostru. Daca El a vorbit cum a vorbit, fiind Dumnezeu, cat de relevant crezi ca ai putea tu sa fii, in comparatie cu El?
Se merge in multe directii in incercarea de a avea o relevanta. Daca Maestrul Cuvantului nu e relevant prin Cuvantului Sau, ce tupeu poti avea tu, sau cat de mare ar trebui sa fie inselaciunea in care esti sa crezi ca poti face Cuvantul lui Dumnezeu relevant?
Cuvantul lui Dumnezeu este relevant. Pentru aceasta a fost spus cum a fost spus, a fost adus oamenilor pentru a face diferenta. Unde si cand ne-a chemat Dumnezeu pe noi sa ii ajutam pe oamenii fara Dumnezeu sa inteleaga Cuvantul lui Dumnezeu, fara sa spunem tocmai acest Cuvant?
Ne-a pus Dumnezeu sa facem scenete? Nu! Ne-a pus sa facem filme de evanghelizare? Nu! Ne-a pus sa facem povesti si sa inventam povestiri? Nu! Dar ce ne-a pus sa facem? Sa facem ucenici, spunandu-le oamenilor Cuvantul asa cum e (e gata relevant, desavarsit de la Tatal luminilor, nu mai trebuie sa ne bagam noi talentele in priza, noi, eroii), botezandu-i pe oameni in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh si invatandu-i pe oameni tot ce ne-a poruncit Domnul Isus.
Se merge in multe directii in incercarea de a avea o relevanta. Daca Maestrul Cuvantului nu e relevant prin Cuvantului Sau, ce tupeu poti avea tu, sau cat de mare ar trebui sa fie inselaciunea in care esti sa crezi ca poti face Cuvantul lui Dumnezeu relevant?
Cuvantul lui Dumnezeu este relevant. Pentru aceasta a fost spus cum a fost spus, a fost adus oamenilor pentru a face diferenta. Unde si cand ne-a chemat Dumnezeu pe noi sa ii ajutam pe oamenii fara Dumnezeu sa inteleaga Cuvantul lui Dumnezeu, fara sa spunem tocmai acest Cuvant?
Ne-a pus Dumnezeu sa facem scenete? Nu! Ne-a pus sa facem filme de evanghelizare? Nu! Ne-a pus sa facem povesti si sa inventam povestiri? Nu! Dar ce ne-a pus sa facem? Sa facem ucenici, spunandu-le oamenilor Cuvantul asa cum e (e gata relevant, desavarsit de la Tatal luminilor, nu mai trebuie sa ne bagam noi talentele in priza, noi, eroii), botezandu-i pe oameni in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh si invatandu-i pe oameni tot ce ne-a poruncit Domnul Isus.
Oprah
O stiti pe Oprah? Are emisiuni in America si sunt foarte populare. Ea e ceva de genul unui expert care stie de toate, asa incat sa nu supere pe nimeni, in tonul directiei spre care lumea merge si astazi.
Ei bine, la o emisiune, s-a intamplat ca au fost acolo cativa crestini care i-au raspuns in direct, pe cand facea niste afirmatii. Aveti mai jos ce s-a intamplat, video. Va reamintesc ca emisiunea aduna milioane de telespectatori odata.
Ei bine, la o emisiune, s-a intamplat ca au fost acolo cativa crestini care i-au raspuns in direct, pe cand facea niste afirmatii. Aveti mai jos ce s-a intamplat, video. Va reamintesc ca emisiunea aduna milioane de telespectatori odata.
De ce?
In ultimul timp devine deja exuberant efortul pe care mai multi il platesc pentru aducerea sub aceeasi umbrela a evanghelicilor. Istoria acestei dorinti a inceput cu mai mult timp in urma.
Ce este aceasta? Ce inseamna oare? Spre ce va conduce? Spre ce vrea sa conduca? In prezent, face obiectul unui efort fara precedent si nu poate fi trecut cu vederea. Ramane sa continuam sa observam tendintele pe care le provoaca si pana unde se baga mana in buzunar, pentru ca pretul sa fie platit.
Partea cea mai interesanta este ca toate acestea se intampla fara a veni din interior. Liderii isi conduc turmele spre a se uni. Dar, pentru aceasta, unii trebuie sa paraseasca muntele si sa mearga spre campie, iar cei din campie sa urce putin spre munte. Avraam si Lot sunt din nou impreuna, dar aerul nu mai e asa curat si multi sunt mai aproape de Sodoma decat de cer. S-au facut concesii importante si s-a renuntat la multe de dragul unei unitati pe care liderii moderni si-o doresc cu orice pret.
Se formeaza apoi un clasic al evanghelicilor, fata de care daca te indepartezi risti sa fii catalogat in dosarele "retro". In timp ce suntem mintit cu drag ca trebuie sa fim inovatori, se dovedeste din nou ca toate drumurile duc la Roma si noile inovatii nu au decat o singura concluzie.
Multi tineri, direct sau indirect, sunt astazi invatati sistematic sa renunte la trecut, la istorie, la tot ce stiau pana atunci (chestiuni numite grosolan prejudecati, dar care prind la cei neincercati), pentru o revolutie, pentru a face ceva... Generatia de la care multi spera o trezire clocoteste toata, agitata de niste tepusi elegant varate in soba, pentru a scoate carbunii care tocmai s-au aprins de acolo. Apoi, ii aduna de pe jos si-i pun iar impreuna, sa semene a soba, dar sunt afara, in frig si se vor stinge cu aceeasi graba cu care au vrut sa scape de stransoarea iubirii, pe care maestrii deghizarii au reusit sa o zugraveasca drept antichitate.
Pana nu demult, soba incalzea, lumea simtea. Acum, carbunii au vrut sa fie relevanti, au iesit afara, sa dea caldura, ca, de... cum sa simta oamenii caldura, daca noi stam inauntru?
Am observat ca se duce o mare lupta pentru ca tinerii sa fie luati din bisericile unde s-au nascut si stransi sub un nou stindard, pusi la treaba in jug si ingrasati bine cu tot felul de placeri. Oare pentru ce? De ce?
Ce este aceasta? Ce inseamna oare? Spre ce va conduce? Spre ce vrea sa conduca? In prezent, face obiectul unui efort fara precedent si nu poate fi trecut cu vederea. Ramane sa continuam sa observam tendintele pe care le provoaca si pana unde se baga mana in buzunar, pentru ca pretul sa fie platit.
Partea cea mai interesanta este ca toate acestea se intampla fara a veni din interior. Liderii isi conduc turmele spre a se uni. Dar, pentru aceasta, unii trebuie sa paraseasca muntele si sa mearga spre campie, iar cei din campie sa urce putin spre munte. Avraam si Lot sunt din nou impreuna, dar aerul nu mai e asa curat si multi sunt mai aproape de Sodoma decat de cer. S-au facut concesii importante si s-a renuntat la multe de dragul unei unitati pe care liderii moderni si-o doresc cu orice pret.
Se formeaza apoi un clasic al evanghelicilor, fata de care daca te indepartezi risti sa fii catalogat in dosarele "retro". In timp ce suntem mintit cu drag ca trebuie sa fim inovatori, se dovedeste din nou ca toate drumurile duc la Roma si noile inovatii nu au decat o singura concluzie.
Multi tineri, direct sau indirect, sunt astazi invatati sistematic sa renunte la trecut, la istorie, la tot ce stiau pana atunci (chestiuni numite grosolan prejudecati, dar care prind la cei neincercati), pentru o revolutie, pentru a face ceva... Generatia de la care multi spera o trezire clocoteste toata, agitata de niste tepusi elegant varate in soba, pentru a scoate carbunii care tocmai s-au aprins de acolo. Apoi, ii aduna de pe jos si-i pun iar impreuna, sa semene a soba, dar sunt afara, in frig si se vor stinge cu aceeasi graba cu care au vrut sa scape de stransoarea iubirii, pe care maestrii deghizarii au reusit sa o zugraveasca drept antichitate.
Pana nu demult, soba incalzea, lumea simtea. Acum, carbunii au vrut sa fie relevanti, au iesit afara, sa dea caldura, ca, de... cum sa simta oamenii caldura, daca noi stam inauntru?
Am observat ca se duce o mare lupta pentru ca tinerii sa fie luati din bisericile unde s-au nascut si stransi sub un nou stindard, pusi la treaba in jug si ingrasati bine cu tot felul de placeri. Oare pentru ce? De ce?
"V-am scris aceste lucruri in vederea celor ce cauta sa va rataceasca. Cat despre voi, ungerea, pe care ati primit-o de la El, ramane in voi, si n-aveti trebuinta sa va invete cineva; ci, dupa cum ungerea Lui va invata despre toate lucrurile si este adevarata, si nu este o minciuna, ramaneti in El, dupa cum v-a invatat ea."
luni, 3 decembrie 2007
Adevaratul razboi
"Va scriu tinerilor fiindca ati biruit pe cel rau..."
Daca apostolul Ioan s-a uitat la tinerii carora le-a scris si a vazut ca l-au biruit pe cel rau, atunci inteleg de aici ca a existat o lupta. Si ca ei au biruit. Oare care e lupta noastra? Diavolul stie ca avem de luptat o lupta si vrea sa ne insele, sa credem ca lupta lupta buna. Scriptura nu degeaba il indeamna pe un tanar - "lupta-te lupta cea buna a credintei"... Apostolul Pavel, nu degeaba zice, la sfarsitul vietii: "M-am luptat lupta cea buna, am pazit credinta, am ispravit alergarea".
Este o lupta, este o credinta buna, o lupta buna. Oare noi in ce lupta luptam? E lupta cea buna a credintei? Sau sunt lupte si certuri, care vin din firea pamanteasca, care se lupta in madularele noastre? Daca te prefaci ca totul e ok si continui sa lupti o lupta falsa, rea, pe tine te minti. Nu mai bine recunosti si incepi sa lupti si tu, alaturi de frati, nu impotriva lor?
Este un razboi trist, al declaratiilor. Fratii se vorbesc de rau, unul pe altul, ca sa se arate fiecare ce mare si bun e, ce bine stie el Biblia si toate lucrurile. Cand noi ar trebui sa fim brat la brat, in lupta cea buna a credintei... Oare cand s-a pierdut unitaea? Cine trebuia sa vegheze la ea sa o pastreze? Si daca am stii, am rezolva problema? Dumnezeu ne invata ca trebuie sa ne dam viata pentru frati, nu sa ne-o irosim impotriva fratilor. Sunt, intr-adevar, unii care vor sa fie fratii mari... Dar, intre noi, este doar unul singur care este fratele mai mare... este Domnul Isus.
Hei! Nu cumva lupti o lupta rea? Nu cumva sabia adevarului zace undeva in tarana, pe cand te lupti cu armele firii pamantesti? Arunca-le chiar acum, ia armele luminii si lupta-te lupta cea buna a credintei!
Este posibil ca un pasaj din Scriptura sa nu fie pentru mine? Da. Atunci cand nu ma potrivesc ei. I Ioan, de pilda, a fost scris si tinerilor, fiindca au biruit pe cel rau. Dar daca eu nu l-am biruit? Tineri, luptati-va lupta cea buna a credintei, fiindca Cel care e in voi e mai tare decat cel care e in lume.
Daca apostolul Ioan s-a uitat la tinerii carora le-a scris si a vazut ca l-au biruit pe cel rau, atunci inteleg de aici ca a existat o lupta. Si ca ei au biruit. Oare care e lupta noastra? Diavolul stie ca avem de luptat o lupta si vrea sa ne insele, sa credem ca lupta lupta buna. Scriptura nu degeaba il indeamna pe un tanar - "lupta-te lupta cea buna a credintei"... Apostolul Pavel, nu degeaba zice, la sfarsitul vietii: "M-am luptat lupta cea buna, am pazit credinta, am ispravit alergarea".
Este o lupta, este o credinta buna, o lupta buna. Oare noi in ce lupta luptam? E lupta cea buna a credintei? Sau sunt lupte si certuri, care vin din firea pamanteasca, care se lupta in madularele noastre? Daca te prefaci ca totul e ok si continui sa lupti o lupta falsa, rea, pe tine te minti. Nu mai bine recunosti si incepi sa lupti si tu, alaturi de frati, nu impotriva lor?
Este un razboi trist, al declaratiilor. Fratii se vorbesc de rau, unul pe altul, ca sa se arate fiecare ce mare si bun e, ce bine stie el Biblia si toate lucrurile. Cand noi ar trebui sa fim brat la brat, in lupta cea buna a credintei... Oare cand s-a pierdut unitaea? Cine trebuia sa vegheze la ea sa o pastreze? Si daca am stii, am rezolva problema? Dumnezeu ne invata ca trebuie sa ne dam viata pentru frati, nu sa ne-o irosim impotriva fratilor. Sunt, intr-adevar, unii care vor sa fie fratii mari... Dar, intre noi, este doar unul singur care este fratele mai mare... este Domnul Isus.
Hei! Nu cumva lupti o lupta rea? Nu cumva sabia adevarului zace undeva in tarana, pe cand te lupti cu armele firii pamantesti? Arunca-le chiar acum, ia armele luminii si lupta-te lupta cea buna a credintei!
Este posibil ca un pasaj din Scriptura sa nu fie pentru mine? Da. Atunci cand nu ma potrivesc ei. I Ioan, de pilda, a fost scris si tinerilor, fiindca au biruit pe cel rau. Dar daca eu nu l-am biruit? Tineri, luptati-va lupta cea buna a credintei, fiindca Cel care e in voi e mai tare decat cel care e in lume.
duminică, 2 decembrie 2007
De ce a scris apostolul Ioan?
De ce a scris apostolul Ioan prima sa epistola? Raspunsul il gasim printre randurile ei, marturisit chiar de apostol.
Intai de toate, Ioan a fost partas la cunoasterea Celui care a fost de la inceput. Si a scris despre lucrurile vazute, auzite si pipaite pentru ca bucuria fratilor sai, carora le scrie, sa fie deplina.
Apoi, el scrie despre pacat si neprihanire, lumina si intuneric, ca sa nu pacatuim. "Copilasilor, va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti".
In 2: 21 el zice: "V-am scris, nu ca n-ati cunoaste adevarul, ci pentru ca il cunoasteti si stiti ca nici o minciuna nu vine din adevar". Apoi, "V-am scris aceste lucruri in vederea celor ce cauta sa va rataceasca". Si apoi, in 5: 13: "V-am scris aceste lucruri, ca sa stiti ca voi, care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu, aveti viata vesnica."
Ioan a scris ca sa ajute, din mai multe motive. Daca vrei sa traiesti 1 Ioan in viata ta, aplica-l in sensul destinat, ca sa fie corect. Si o sa gasesti bogatii mari, care te vor zidi in adevar. Este Cuvantul minunat, real si adevarat al lui Dumnezeu, care face minuni, schimba inimi, zideste, inalta, sfinteste, corecteaza, indreapta, desavarseste... Slava lui Dumnezeu. Esti descurajat? Nu mai fi! Cine are pe Fiul are viata! Traieste viata, daca-L ai pe Fiul.
Intai de toate, Ioan a fost partas la cunoasterea Celui care a fost de la inceput. Si a scris despre lucrurile vazute, auzite si pipaite pentru ca bucuria fratilor sai, carora le scrie, sa fie deplina.
Apoi, el scrie despre pacat si neprihanire, lumina si intuneric, ca sa nu pacatuim. "Copilasilor, va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti".
In 2: 21 el zice: "V-am scris, nu ca n-ati cunoaste adevarul, ci pentru ca il cunoasteti si stiti ca nici o minciuna nu vine din adevar". Apoi, "V-am scris aceste lucruri in vederea celor ce cauta sa va rataceasca". Si apoi, in 5: 13: "V-am scris aceste lucruri, ca sa stiti ca voi, care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu, aveti viata vesnica."
Ioan a scris ca sa ajute, din mai multe motive. Daca vrei sa traiesti 1 Ioan in viata ta, aplica-l in sensul destinat, ca sa fie corect. Si o sa gasesti bogatii mari, care te vor zidi in adevar. Este Cuvantul minunat, real si adevarat al lui Dumnezeu, care face minuni, schimba inimi, zideste, inalta, sfinteste, corecteaza, indreapta, desavarseste... Slava lui Dumnezeu. Esti descurajat? Nu mai fi! Cine are pe Fiul are viata! Traieste viata, daca-L ai pe Fiul.
joi, 29 noiembrie 2007
Ridicati-va, oamenii lui Dumnezeu
Afara este frig. Pe campul de lupta, soldatii au facut pace. O pace falsa. Cetatile imparatiei, aflate sub asediu s-au lasat inselate. Dusmanul a reusit sa le convinga, rand pe rand sa-si deschida portile, renuntand si el la arme.
Unele cetati inca mai rezista, dar multi din lautru, vazand ce bine traiesc cei din celelalte cetati, sunt gata sa deschida portile. Doar cativa batrani ingusti mai reusesc inca sa tina portile inchise.
Cetatile de pe munte sunt parasite. Acum cetatile acelea vechi, de pe munte, care luminau, s-au mutat jos, in oras. Sa fie mai relevante.
Prin iarba prafuita de pe campii, mai saresti ici colo sabii ale adevarului prafuite si ingropate aproape de tot in pamant. Cand noii soldati vin din armata, cu sabia gata lustruita, sunt intampinati de comandanti prefacuti, cu zambetul pe buze, care ii invata sa-si puna sabia in teaca... pentru pace.
In tot acest timp, dusmanii au intrat prin case, fac partide, fac ravagii. Reusesc sa-i atraga si sa-i convinga pe oamenii din cetate ca totul este altfel de cum stiau ei, dar nu cand sunt toti de fata, ci, separat, ca sa nu fie protejati cei slabi, cum era atunci cand razboiul era pe fata.
In cimitir sunt duse zilnic trupurile celor care mor... de plictiseala. Acolo e o parte mai veche, cu morminte in care e infipta cate o sabie, care straluceste in soare. Mormintele mai noi sunt impodobite cu flori, poze, ornamente, sunt mai bine ingrijite si mai frumos amenajate.
Dar in unele cetati poporul inca e unit de razboi. Ai zice ca razboiul separa, dar de data aceasta uneste. Ei inca lupta. Unele cetati se confrunta cu razboi civil. Multi vor sa fie pace cu lumea de afara. In unele cetati, insa, toti vor sa continue lupta. Tineri plini de putere si batrani plini de intelepciune, umar la umar, darama ziduri, trec baricade, lupta eroic, castiga victorii pretioase, se ridica atunci cand sunt loviti, se ajuta. Cei care-i asteapta acasa cu sufletul la gura, se antreneaza, se pregatesc... sa ia locul fratilor lor.
Una dintre aceste cetati este mai spre nord. Acolo e mai frig. Tocmai acum, un soldat este adus pe brate. E grav ranit, a fost intr-o batalie unde a salvat viata unor copii din cetatea lui, eliberandu-i din lanturile perfide ale pacatului. In cetate, intr-un colt, un tanar sta langa zid. El nu se grabeste spre poarta, vede de acolo si asteapta. Lacrimi ii curg pe obraz, nu se grabeste, sta tot mai drept, mana e pe sabie, ochii lui negri sunt atenti. Batranul soldat nu are nici un insemn pe uniforma. Totusi, toata cetatea se aduna. Curand se afla - este batranul cetatii, mai marele lor. Un copil alearga la el, plangand. Batranul se ridica incet. Isi scoate sabia si o pune in teaca goala a copilului. Acum e mai grea.
Cu ultimele puteri, ii sopteste ceva baiatului la ureche. Baiatul isi sterge lacrimile. E prea mic pentru asa ceva. Dar suporta. Se ridica si pune mana pe sabie, fara sa o scoata din teaca, e prea grea acum. Batranul il priveste pe tanarul de langa perete si, in taina, ii face un semn legat de copilul caruia i-a dat sabia lui. Apoi, se intinde si pleaca... pleaca in lumea fara razboaie...
Unii plang acum, altii sunt ingrijorati. O veste vine la porti - vrajmasul e aproape. Toti isi iau armele - nu e timp de inmormantare. Razboiul trebuie dus, vrajmasul e aproape, cetatea si cei dragi sunt in pericol.
Toti se uita spre tanarul de langa zid. Acesta isi rasuceste privirea ferma, scoate sabia si striga: "Ridicati-va, oamenii lui Dumnezeu!" Toti se ridica. Tanarul copil, cel caruia batranul i-a lasat sabia, e trimis acasa, desi se impotriveste. Simte deja in el chemarea si incredintarea batranului erou. Din doua sarituri, tanarul conducator se inalta pe zid, in vant, cu sabia inca scoasa. Ea ramane asa pana la sfarsitul bataliei. Deja zareste ostile dusmane. Porunceste sa nu se deschida portile cu nici un chip: "Batranul a murit. Acum, oameni ai cetatii, vom lupta la fel, vom muri la fel, vom trai la fel. Nu avem ce schimba, e razboi!"
IN ACEST TIMP, IN ALTE CETATI E PACE. ACOLO NU EXISTA ASTFEL DE TRAGEDII. ACOLO LUMEA A FACUT PACE CU BISERICA SI INVERS. TOTUSI, E RAZBOI, LUMEA IL CASTIGA... UNII AU PIERDUT, UNII S-AU DAT BATUTI. DAR, LA MIJLOC SUNT MULTE CETATI CARE NU STIU CE SA FACA. ARMELE SUNT JOS. SABIILE SUNT IN PRAF. UN RASUNET SE AUDE IN ZARE. E VOCEA CELUI CARE ERA BAIAT, CAND MURI BATRANUL:"Ridicati-va, oamenii lui Dumnezeu!"
Ai decis? Vei lupta?
Unele cetati inca mai rezista, dar multi din lautru, vazand ce bine traiesc cei din celelalte cetati, sunt gata sa deschida portile. Doar cativa batrani ingusti mai reusesc inca sa tina portile inchise.
Cetatile de pe munte sunt parasite. Acum cetatile acelea vechi, de pe munte, care luminau, s-au mutat jos, in oras. Sa fie mai relevante.
Prin iarba prafuita de pe campii, mai saresti ici colo sabii ale adevarului prafuite si ingropate aproape de tot in pamant. Cand noii soldati vin din armata, cu sabia gata lustruita, sunt intampinati de comandanti prefacuti, cu zambetul pe buze, care ii invata sa-si puna sabia in teaca... pentru pace.
In tot acest timp, dusmanii au intrat prin case, fac partide, fac ravagii. Reusesc sa-i atraga si sa-i convinga pe oamenii din cetate ca totul este altfel de cum stiau ei, dar nu cand sunt toti de fata, ci, separat, ca sa nu fie protejati cei slabi, cum era atunci cand razboiul era pe fata.
In cimitir sunt duse zilnic trupurile celor care mor... de plictiseala. Acolo e o parte mai veche, cu morminte in care e infipta cate o sabie, care straluceste in soare. Mormintele mai noi sunt impodobite cu flori, poze, ornamente, sunt mai bine ingrijite si mai frumos amenajate.
Dar in unele cetati poporul inca e unit de razboi. Ai zice ca razboiul separa, dar de data aceasta uneste. Ei inca lupta. Unele cetati se confrunta cu razboi civil. Multi vor sa fie pace cu lumea de afara. In unele cetati, insa, toti vor sa continue lupta. Tineri plini de putere si batrani plini de intelepciune, umar la umar, darama ziduri, trec baricade, lupta eroic, castiga victorii pretioase, se ridica atunci cand sunt loviti, se ajuta. Cei care-i asteapta acasa cu sufletul la gura, se antreneaza, se pregatesc... sa ia locul fratilor lor.
Una dintre aceste cetati este mai spre nord. Acolo e mai frig. Tocmai acum, un soldat este adus pe brate. E grav ranit, a fost intr-o batalie unde a salvat viata unor copii din cetatea lui, eliberandu-i din lanturile perfide ale pacatului. In cetate, intr-un colt, un tanar sta langa zid. El nu se grabeste spre poarta, vede de acolo si asteapta. Lacrimi ii curg pe obraz, nu se grabeste, sta tot mai drept, mana e pe sabie, ochii lui negri sunt atenti. Batranul soldat nu are nici un insemn pe uniforma. Totusi, toata cetatea se aduna. Curand se afla - este batranul cetatii, mai marele lor. Un copil alearga la el, plangand. Batranul se ridica incet. Isi scoate sabia si o pune in teaca goala a copilului. Acum e mai grea.
Cu ultimele puteri, ii sopteste ceva baiatului la ureche. Baiatul isi sterge lacrimile. E prea mic pentru asa ceva. Dar suporta. Se ridica si pune mana pe sabie, fara sa o scoata din teaca, e prea grea acum. Batranul il priveste pe tanarul de langa perete si, in taina, ii face un semn legat de copilul caruia i-a dat sabia lui. Apoi, se intinde si pleaca... pleaca in lumea fara razboaie...
Unii plang acum, altii sunt ingrijorati. O veste vine la porti - vrajmasul e aproape. Toti isi iau armele - nu e timp de inmormantare. Razboiul trebuie dus, vrajmasul e aproape, cetatea si cei dragi sunt in pericol.
Toti se uita spre tanarul de langa zid. Acesta isi rasuceste privirea ferma, scoate sabia si striga: "Ridicati-va, oamenii lui Dumnezeu!" Toti se ridica. Tanarul copil, cel caruia batranul i-a lasat sabia, e trimis acasa, desi se impotriveste. Simte deja in el chemarea si incredintarea batranului erou. Din doua sarituri, tanarul conducator se inalta pe zid, in vant, cu sabia inca scoasa. Ea ramane asa pana la sfarsitul bataliei. Deja zareste ostile dusmane. Porunceste sa nu se deschida portile cu nici un chip: "Batranul a murit. Acum, oameni ai cetatii, vom lupta la fel, vom muri la fel, vom trai la fel. Nu avem ce schimba, e razboi!"
IN ACEST TIMP, IN ALTE CETATI E PACE. ACOLO NU EXISTA ASTFEL DE TRAGEDII. ACOLO LUMEA A FACUT PACE CU BISERICA SI INVERS. TOTUSI, E RAZBOI, LUMEA IL CASTIGA... UNII AU PIERDUT, UNII S-AU DAT BATUTI. DAR, LA MIJLOC SUNT MULTE CETATI CARE NU STIU CE SA FACA. ARMELE SUNT JOS. SABIILE SUNT IN PRAF. UN RASUNET SE AUDE IN ZARE. E VOCEA CELUI CARE ERA BAIAT, CAND MURI BATRANUL:"Ridicati-va, oamenii lui Dumnezeu!"
Ai decis? Vei lupta?
luni, 26 noiembrie 2007
Despre unitate
Mesajul fratelui Toma Magda, prezent la intalnirea baptistilor din Romania la Conferinta ce tocmai a avut loc la Bucuresti, a fost despre unitate, spune un blogher prezent acolo. Tot el continua: "Exista si o unitate rea spunea dansul: 'Fratii lui Iosif, sau unit ca sa il vanda. Acest tip de unitate nu este buna. Mesajul apostolului Pavel a fost puternic si radical: Nu vreau sa stiu intre voi nimic decat pe Hristos rastignit! Atat. Noi ca sa ne unim, trebuie sa semnam conventii, crezuri etc. Pavel ne-a spus sa zidim unitatea noastra pe temelia lui Hristos cel rastignit, si aceasta temelie este suficienta si deplina pentru unitatea noastra.'"
Unitatea este o problema reala, contemporana in bisericile baptiste si nu am redat citatul de mai sus intamplator. Problema aceasta se datoreaza faptului ca ani la randul bisericile nu au vegheat, in ansamblu (unele nu se incadreaza aici), la Adunare si au intrat tot felul de tendinte care au inceput sa-si faca chiar cuib in mijlocul invataturilor pe care credinciosii le primesc. Nu este vorba aici doar de cativa oameni. Nu se poate unitate reala daca exista directii diferite in aceeasi biserica.
Daca este vorba doar de niste pareri relative, in cazul fiecarei parti care se formeaza intr-o adunare si, daca unitatea nu se intampla, inseamna simplu ca este vorba aici de mandrie, personalitate si egoism... In cazul acesta unitatea nu se realizeaza din cauze firesti, pamantesti si toate partile sunt la fel de vinovate (sau partile care traiesc astfel si au capacitatea sa provoace lipsa de unitate).
Daca este vorba despre diferente de natura a doctrinei crestine, atunci problemele se complica. Lipsa de unitate aici se datoreaza mult lipsei de cunoastere a lui Dumnezeu, a Cuvantului lui Dumnezeu.
Este evident ca poate exista si o unitate rea, sau gresita, sau cu un scop rau. Istoria crestinismului ne arata ca au existat situatii in care s-a realizat o unitate pentru rau, pe care Dumnezeu nu o cerea. Vezi inchizitia etc.
Unitatea reala este si vine din prezenta in Cristos si din prezenta, in acelasi timp, a lui Cristos in noi, in mod real, individual si vizibil in traire. Daca suntem intr-o relatie buna cu El este imposibil sa nu fim uniti, decat daca prefacem acea relatie.
Sunt multe chestiuni legate de unitate. Este important sa intelegem ca cine provoaca o dezbinare, nu poate sa cheme la unitate, fiindca aceasta ar fi eventual in dezbinare. Unitate reala este acolo unde este frangere, nu mandrie. Este acolo unde este slujire, jertfire si moarte nu lidership si lauda. Unitatea reala este acolo unde Dumnezeu misca lucrurile nu omul, capacitatile omului si metodele acestuia. Cand Dumnezeu lucreaza unitate, intr-o biserica, chiar daca toti pastorii si presbiterii ar pleca dintr-o data intr-o tara straina, fratii ar ramane uniti (unitatea Domnului nu e circumstantiala si umano-dependenta).
Unitatea reala nu se face in jurul unor oameni care au o viziune, ci in jurul celor care pazesc, pastreaza viziunea lui Dumnezeu explicitata in Scripturi. A pazi si nu a inova - iata mesajul Bibliei, simplu, concret si direct. Ioan, Pavel, Petru, Iuda... toti transmit acelasi mesaj in legatura cu aceasta. Aceasta nu inseamna a purta haine din secolul I si nici a citi din Scripturile evreiesti si grecesti doar, desi nici acestea nu ar putea fi numite gresite. Intr-o lume relativa, a rade de imbracaminte sau purtare din alte vremi inseamna a rade de sine, in mod public.
NU poti fi una cu cei care nu isi doresc din toata inima sa traiasca poruncile lui Dumnezeu, cu cei care nu-L iubesc (deci) pe Dumnezeu. Fiindca Scriptura ne spune in ce sta dragostea si cei care o cunosc stiu aceasta. Poti sa stai cu ei, poti te rogi cu ei, poti sa discuti cu ei, chiar zilnic. Dar partasie reala nu este fiindca in inimi sunt doruri diferite.
Cei care simt dorul Domnului Isus, pentru care El s-a rugat (cine citeste sa inteleaga) cu privire la ucenicii Sai din toate timpurile, se jertfesc mai bine pe ei, decat sa distruga unitatea. Cei carora le pasa de ideile lor, pescuite la diverse conferinte sau medii influentate de tendintele contemporane, vor sacrifica unitatea de dragul unei viziuni fabricate.
Exista o singura despartire a credinciosilor care sa fie de la Dumnezeu - prigoana (vezi Faptele Apostolilor). In rest, credinciosii trebuie sa fie una, dupa cum Tatal si Domnul Isus sunt una. Este ceva natural, dupa cum si cresterea unei plante este ceva natural. Dar, pentru ca o planta sa creasca, ea trebuie udata, ea depune efort de a prelucra materia prima din pamant si de a transforma energia solara prin fotosinteza, spre folosul partilor ei. Unitatea este naturala, dar presupune efort.
Unitate inseamna ca am fost mantuit, iar de acum ma intereseaza si de altii. Cei care nu iubesc unitatea se gandesc tot la ei, cum sa le fie lor mai bine. Unitatea poate insemna suferinta si rabdare intinsa la maxim. Priviti la Domnul Isus si la Iuda, unul dintre cei doisprezece.
Exista si o lege a unitatii - cine provoaca unitate, va fi unit; cine dezbina va fi dezbinat. Aceasta lege poate fi anulata doar de harul lui Dumnezeu, in a doua ei parte.
"Pentru ei Ma rog. Nu Ma rog pentru lume, ci pentru aceia, pe care Mi i-ai dat Tu; pentru ca sunt ai Tai: - tot ce este al Meu, este al Tau, si ce este al Tau, este al Meu, - si Eu sunt proslavit in ei. Eu nu mai sunt in lume, dar ei sunt in lume, si Eu vin la Tine. Sfinte Tata, pazeste, in Numele Tau, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei sa fie una, cum suntem si noi. Cand eram cu ei in lume, ii pazeam Eu in Numele Tau. Eu am pazit pe aceia, pe care Mi i-ai dat; si nici unul din ei n-a pierit, afara de fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura. Dar acum, Eu vin la Tine; si spun aceste lucruri, pe cand sunt inca in lume, pentru ca sa aiba in ei bucuria Mea deplina. Le-am dat Cuvantul Tau; si lumea i-a urat, pentru ca ei nu sunt din lume, dupa cum Eu nu sunt din lume. Nu Te rog sa-i iei din lume, ci sa-i pazesti de cel rau. Ei nu sunt din lume, dupa cum nici Eu nu sunt din lume. Sfinteste-i prin adevarul Tau: Cuvantul Tau este adevarul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine in lume, asa i-am trimis si Eu pe ei in lume. Si Eu insumi Ma sfintesc pentru ei, ca si ei sa fie sfintiti prin adevar. Si ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvantul lor. Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine; ca, si ei sa fie una in noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei sa fie una, cum si noi suntem una, - Eu in ei, si Tu in Mine; - pentru ca ei sa fie in chip desavarsit una, ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis, si ca i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine. Tata, vreau ca acolo unde sunt Eu, sa fie impreuna cu Mine si aceia, pe care Mi i-ai dat Tu, ca sa vada slava Mea, slava, pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindca Tu M-ai iubit inainte de intemeierea lumii. Neprihanitule Tata, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, si acestia au cunoscut ca Tu M-ai trimis. Eu le-am facut cunoscut Numele Tau, si li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, sa fie in ei, si Eu sa fiu in ei."
Unitatea este o problema reala, contemporana in bisericile baptiste si nu am redat citatul de mai sus intamplator. Problema aceasta se datoreaza faptului ca ani la randul bisericile nu au vegheat, in ansamblu (unele nu se incadreaza aici), la Adunare si au intrat tot felul de tendinte care au inceput sa-si faca chiar cuib in mijlocul invataturilor pe care credinciosii le primesc. Nu este vorba aici doar de cativa oameni. Nu se poate unitate reala daca exista directii diferite in aceeasi biserica.
Daca este vorba doar de niste pareri relative, in cazul fiecarei parti care se formeaza intr-o adunare si, daca unitatea nu se intampla, inseamna simplu ca este vorba aici de mandrie, personalitate si egoism... In cazul acesta unitatea nu se realizeaza din cauze firesti, pamantesti si toate partile sunt la fel de vinovate (sau partile care traiesc astfel si au capacitatea sa provoace lipsa de unitate).
Daca este vorba despre diferente de natura a doctrinei crestine, atunci problemele se complica. Lipsa de unitate aici se datoreaza mult lipsei de cunoastere a lui Dumnezeu, a Cuvantului lui Dumnezeu.
Este evident ca poate exista si o unitate rea, sau gresita, sau cu un scop rau. Istoria crestinismului ne arata ca au existat situatii in care s-a realizat o unitate pentru rau, pe care Dumnezeu nu o cerea. Vezi inchizitia etc.
Unitatea reala este si vine din prezenta in Cristos si din prezenta, in acelasi timp, a lui Cristos in noi, in mod real, individual si vizibil in traire. Daca suntem intr-o relatie buna cu El este imposibil sa nu fim uniti, decat daca prefacem acea relatie.
Sunt multe chestiuni legate de unitate. Este important sa intelegem ca cine provoaca o dezbinare, nu poate sa cheme la unitate, fiindca aceasta ar fi eventual in dezbinare. Unitate reala este acolo unde este frangere, nu mandrie. Este acolo unde este slujire, jertfire si moarte nu lidership si lauda. Unitatea reala este acolo unde Dumnezeu misca lucrurile nu omul, capacitatile omului si metodele acestuia. Cand Dumnezeu lucreaza unitate, intr-o biserica, chiar daca toti pastorii si presbiterii ar pleca dintr-o data intr-o tara straina, fratii ar ramane uniti (unitatea Domnului nu e circumstantiala si umano-dependenta).
Unitatea reala nu se face in jurul unor oameni care au o viziune, ci in jurul celor care pazesc, pastreaza viziunea lui Dumnezeu explicitata in Scripturi. A pazi si nu a inova - iata mesajul Bibliei, simplu, concret si direct. Ioan, Pavel, Petru, Iuda... toti transmit acelasi mesaj in legatura cu aceasta. Aceasta nu inseamna a purta haine din secolul I si nici a citi din Scripturile evreiesti si grecesti doar, desi nici acestea nu ar putea fi numite gresite. Intr-o lume relativa, a rade de imbracaminte sau purtare din alte vremi inseamna a rade de sine, in mod public.
NU poti fi una cu cei care nu isi doresc din toata inima sa traiasca poruncile lui Dumnezeu, cu cei care nu-L iubesc (deci) pe Dumnezeu. Fiindca Scriptura ne spune in ce sta dragostea si cei care o cunosc stiu aceasta. Poti sa stai cu ei, poti te rogi cu ei, poti sa discuti cu ei, chiar zilnic. Dar partasie reala nu este fiindca in inimi sunt doruri diferite.
Cei care simt dorul Domnului Isus, pentru care El s-a rugat (cine citeste sa inteleaga) cu privire la ucenicii Sai din toate timpurile, se jertfesc mai bine pe ei, decat sa distruga unitatea. Cei carora le pasa de ideile lor, pescuite la diverse conferinte sau medii influentate de tendintele contemporane, vor sacrifica unitatea de dragul unei viziuni fabricate.
Exista o singura despartire a credinciosilor care sa fie de la Dumnezeu - prigoana (vezi Faptele Apostolilor). In rest, credinciosii trebuie sa fie una, dupa cum Tatal si Domnul Isus sunt una. Este ceva natural, dupa cum si cresterea unei plante este ceva natural. Dar, pentru ca o planta sa creasca, ea trebuie udata, ea depune efort de a prelucra materia prima din pamant si de a transforma energia solara prin fotosinteza, spre folosul partilor ei. Unitatea este naturala, dar presupune efort.
Unitate inseamna ca am fost mantuit, iar de acum ma intereseaza si de altii. Cei care nu iubesc unitatea se gandesc tot la ei, cum sa le fie lor mai bine. Unitatea poate insemna suferinta si rabdare intinsa la maxim. Priviti la Domnul Isus si la Iuda, unul dintre cei doisprezece.
Exista si o lege a unitatii - cine provoaca unitate, va fi unit; cine dezbina va fi dezbinat. Aceasta lege poate fi anulata doar de harul lui Dumnezeu, in a doua ei parte.
"Pentru ei Ma rog. Nu Ma rog pentru lume, ci pentru aceia, pe care Mi i-ai dat Tu; pentru ca sunt ai Tai: - tot ce este al Meu, este al Tau, si ce este al Tau, este al Meu, - si Eu sunt proslavit in ei. Eu nu mai sunt in lume, dar ei sunt in lume, si Eu vin la Tine. Sfinte Tata, pazeste, in Numele Tau, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei sa fie una, cum suntem si noi. Cand eram cu ei in lume, ii pazeam Eu in Numele Tau. Eu am pazit pe aceia, pe care Mi i-ai dat; si nici unul din ei n-a pierit, afara de fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura. Dar acum, Eu vin la Tine; si spun aceste lucruri, pe cand sunt inca in lume, pentru ca sa aiba in ei bucuria Mea deplina. Le-am dat Cuvantul Tau; si lumea i-a urat, pentru ca ei nu sunt din lume, dupa cum Eu nu sunt din lume. Nu Te rog sa-i iei din lume, ci sa-i pazesti de cel rau. Ei nu sunt din lume, dupa cum nici Eu nu sunt din lume. Sfinteste-i prin adevarul Tau: Cuvantul Tau este adevarul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine in lume, asa i-am trimis si Eu pe ei in lume. Si Eu insumi Ma sfintesc pentru ei, ca si ei sa fie sfintiti prin adevar. Si ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvantul lor. Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine; ca, si ei sa fie una in noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei sa fie una, cum si noi suntem una, - Eu in ei, si Tu in Mine; - pentru ca ei sa fie in chip desavarsit una, ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis, si ca i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine. Tata, vreau ca acolo unde sunt Eu, sa fie impreuna cu Mine si aceia, pe care Mi i-ai dat Tu, ca sa vada slava Mea, slava, pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindca Tu M-ai iubit inainte de intemeierea lumii. Neprihanitule Tata, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, si acestia au cunoscut ca Tu M-ai trimis. Eu le-am facut cunoscut Numele Tau, si li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, sa fie in ei, si Eu sa fiu in ei."
duminică, 25 noiembrie 2007
Puterea lui Dumnezeu
"Faceti drum Celui ce inainteaza prin campii. Domnul este Numele Lui: bucurati-va inaintea Lui! El este Tatal orfanilor, aparatorul vaduvelor, El, Dumnezeu, care locuieste in locasul Lui cel sfant. Dumnezeu da o familie celor parasiti, El izbaveste pe prinsii de razboi si-i face fericiti; numai cei razvratiti locuiesc in locuri uscate." (din Ps. 68)
Dumnezeu locuieste in locasul Lui cel sfant. Inca de pe vremea cand Domnul era in mijlocul nostru prin Domnul Isus, El ne indrepta privirile spre ceva de dincolo de lumea aceasta - "stricati Templul acesta si, in trei zile, il voi face la loc"... Era vorba despre Templul trupului Sau. Prin lucrarea Sa mareata, dincolo de capacitatile de intelegere ale omului, Dumnezeu face o lucrare unica in istoria istoriilor veacurilor. El Isi zideste Templul, acolo unde locuieste El, departe de orice inovatie omeneasca sau lucrare a omului.
Cand tu intri in Adunarea lui Dumnezeu, in Biserica, primesti o familie, izbavire, fericire. Este lucrarea lui Dumnezeu, nu a omului. Omul nu face aceasta tainica lucrare de zidire a Bisericii. Aceasta este "lucrarea Lui" (vezi Efeseni 2). Numai ca unii sunt razvratiti. Ei prefera sa locuiasca mai degraba in locuri uscate si pustii. Probabil ca unii sunt atrasi de partea lor, dar Domnul promite - "El izbaveste pe prinsii de razboi".
Citind Psalmul acesta am gasit un lucru minunat. "Te-ai suit pe inaltime, ai luat prinsi de razboi, ai luat in dar oameni; cei razvratiti vor locui si ei langa Domnul Dumnezeu". Da, chiar si cei razvratiti vor locui langa Domnul Dumnezeu. El ii va atrage la Sine cu puterea pe care o are, de a-Si supune toate lucrurile. Este aici puterea lui Dumnezeu.
Da, sunt si oameni razvratiti printre credinciosi. Diverse motivatii, diverse ganduri si pareri. Desi Domnul Isus s-a rugat pentru unitatea urmasilor Sai, de multe ori ea nu este, tocmai datorita razvratirii. Dar Domnul Dumnezeu in care ne punem toata nadejdea ne promite ca prinsii de razboi, care au fost luati de cei razvratiti vor fi adusi inapoi. Si, mai mult decat atat, chiar cei razvratiti vor fi adusi langa Domnul.
Frati sfinti, asteptati cu nerabdare ca Dumnezeu sa lucreze si sa nu cumva sa adormiti! El lucreaza chiar acum si mare este puterea Lui. Veti vedea lucrarea lui Dumnezeu, dupa promisiunile Lui, fiindca El este CREDINCIOSI SI DREPT. Si atunci, ne vom bucura si vom salta de bucurie inaintea lui Dumnezeu si nu vom mai putea de bucurie. De fapt, sa o facem chiar acum!
Psalmul 68: 3.
Iar cei rai, vrajmasii Domnului, potrivnicii Lui... ei sunt risipiti, nimiciti... ca un fum, cum se topeste ceara la foc - asa pier cei rai!
sâmbătă, 24 noiembrie 2007
Esti in lumina?
"Cine zice ca este in lumina si uraste pe fratele sau, este inca in intuneric pana acum"... 1 Ioan 2: 9
Cum adica sa fiu in lumina? Adica sa vin in prezenta Domnului. Daca traiesc in pacat, de pilda, si vin la tineret si, datorita melodiilor, intr-un in "prezenta Domnului", nu am intrat in prezenta Domnului, de fapt... e un fel de transa. Eu sunt inca in intuneric. Doar daca vin la lumina vin in prezenta Domnului. In prezenta Domnului nu se intra cand vrea chitaristul si vocalistul. Nici cand zbiara predicatorul. In prezenta Domnului se intra cand esti in lumina. Fiindca Dumnezeu este lumina si in El nu e intuneric.
Daca zice cineva ca este in lumina, e un lucru bun. E bine ca cineva sa-si doreasca sa fie in lumina. Dar, atentie - se poate verifica daca e in lumina sau nu! Cine zice ca este in lumina si uraste pe fratele sau, este inca in intuneric pana acum! Ca noi sa ramanem in lumina, odata ce am fost in lumina, trebuie sa iubim. Daca iubim pe fratele nostru, ramanem in lumina si nu este in noi nici un prilej de poticine. Poate unii se poticnesc, dar in noi nu este un astfel de prilej... E important sa intelegem asta.
Vin multi si spun ca esti pentru ei un prilej de poticnire. Eu aud de la unii si de la altii ca altii zic ca sunt un prilej de poticine cand ori stau nu stiu cum cand ma rog, ori dintr-un motiv sau altul am uitat sa ma rad etc... Doar atunci cand ii iubim pe fratii nostri ramanem in lumina. Si daca suntem in lumina, fratii nostri vad viata si trairea noastra si nu se impiedica de noi (nu este in noi nici un prilej de poticnire si asta se vede ca suntem in lumina... reflectoarele sunt pe noi).
Degeaba te prefaci si incerci sa nu fii un prilej de poticnire. Poate ai renuntat la principii sanatoase chiar, fiindca unii altii te-au amenintat subtil ca esti un prilej de poticnire. Traieste in lumina si atunci s-a rezolvat si problema asta. Cum sa traiesti in lumina? "Cine iubeste pe fratele sau, ramane in lumina si in el nu este nici un prilej de poticnire".
Cum adica sa fiu in lumina? Adica sa vin in prezenta Domnului. Daca traiesc in pacat, de pilda, si vin la tineret si, datorita melodiilor, intr-un in "prezenta Domnului", nu am intrat in prezenta Domnului, de fapt... e un fel de transa. Eu sunt inca in intuneric. Doar daca vin la lumina vin in prezenta Domnului. In prezenta Domnului nu se intra cand vrea chitaristul si vocalistul. Nici cand zbiara predicatorul. In prezenta Domnului se intra cand esti in lumina. Fiindca Dumnezeu este lumina si in El nu e intuneric.
Daca zice cineva ca este in lumina, e un lucru bun. E bine ca cineva sa-si doreasca sa fie in lumina. Dar, atentie - se poate verifica daca e in lumina sau nu! Cine zice ca este in lumina si uraste pe fratele sau, este inca in intuneric pana acum! Ca noi sa ramanem in lumina, odata ce am fost in lumina, trebuie sa iubim. Daca iubim pe fratele nostru, ramanem in lumina si nu este in noi nici un prilej de poticine. Poate unii se poticnesc, dar in noi nu este un astfel de prilej... E important sa intelegem asta.
Vin multi si spun ca esti pentru ei un prilej de poticnire. Eu aud de la unii si de la altii ca altii zic ca sunt un prilej de poticine cand ori stau nu stiu cum cand ma rog, ori dintr-un motiv sau altul am uitat sa ma rad etc... Doar atunci cand ii iubim pe fratii nostri ramanem in lumina. Si daca suntem in lumina, fratii nostri vad viata si trairea noastra si nu se impiedica de noi (nu este in noi nici un prilej de poticnire si asta se vede ca suntem in lumina... reflectoarele sunt pe noi).
Degeaba te prefaci si incerci sa nu fii un prilej de poticnire. Poate ai renuntat la principii sanatoase chiar, fiindca unii altii te-au amenintat subtil ca esti un prilej de poticnire. Traieste in lumina si atunci s-a rezolvat si problema asta. Cum sa traiesti in lumina? "Cine iubeste pe fratele sau, ramane in lumina si in el nu este nici un prilej de poticnire".
A ramane in Dumnezeu
A-L cunoaste pe Dumnezeu, a fi in Dumnezeu si a ramane in Dumnezeu. Este o succesiune logica, corecta si reala. Cand ma angajez, de pilda, inteleg ca angajarea in sine nu-mi asigura postul. Eu trebuie sa raman angajat. Nu mai mai angajez, desigur, dar veghez sa fac in asa fel incat sa raman angajat, daca ma intereseaza. Comparatia, nu este, desigur, perfecta.
"Cine zice ca ramane in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus." 1 Ioan 2: 6
Sa traim si noi cum a trait Isus... Discutam cu cineva azi... Imi spunea cum astazi unii predicatori si lideri de tineret incearca sa atraga tinerii folosind cuvinte precum "misto", "beton" etc. A facut Domnul Isus asa? Toate tehnicile prin care chiar in aceste momente unii incearca sa va atraga la ei... A facut Domnul Isus asa ceva? Discutii, teorii, planuri si strategii despre cum sa faci biserica... la bolnavi nimeni, cu oaia pe umar nimeni, la plug nimeni... A facut Domnul Isus asa?
Domnul Isus a murit fiindca nu s-a conformat cu lumea. La fel si Stefan, primul martir. La fel si cei despre care vorbeste Apocalipsa si sfintii lui Dumnezeu! Tu? Tu ramai in Dumnezeu? Ai grija, fiindca daca zici ca ramai, atunci trebuie sa se vada cum traiesti ca El.
"Cine zice ca ramane in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus." 1 Ioan 2: 6
Sa traim si noi cum a trait Isus... Discutam cu cineva azi... Imi spunea cum astazi unii predicatori si lideri de tineret incearca sa atraga tinerii folosind cuvinte precum "misto", "beton" etc. A facut Domnul Isus asa? Toate tehnicile prin care chiar in aceste momente unii incearca sa va atraga la ei... A facut Domnul Isus asa ceva? Discutii, teorii, planuri si strategii despre cum sa faci biserica... la bolnavi nimeni, cu oaia pe umar nimeni, la plug nimeni... A facut Domnul Isus asa?
Domnul Isus a murit fiindca nu s-a conformat cu lumea. La fel si Stefan, primul martir. La fel si cei despre care vorbeste Apocalipsa si sfintii lui Dumnezeu! Tu? Tu ramai in Dumnezeu? Ai grija, fiindca daca zici ca ramai, atunci trebuie sa se vada cum traiesti ca El.
Esti in Dumnezeu?
"Dar cine pazeste Cuvantul Lui, in el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desavarsita; prin acasta stim ca suntem in El" 1 Ioan 2: 5
Este una sa-L cunosti pe Dumnezeu. Dar a fi in El presupune ceva mult mai intim. Este dincolo de orice experienta strict umana. Eu sa fiu in Dumnezeu si Dumnezeu sa fie in mine. Si aceasta dupa cum Tatal este in Fiul si Fiul este in Tatal. Aceasta este, in fapt, cunoasterea lui Dumnezeu.
Dar e verificabil. Nu este ceva ascuns in inima. Nu este o motivatie pe care altii sa nu o vada. E clar. Sfintii inteleg. Daca pazeste cineva Cuvantul lui Dumnezeu, in el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desavarsita: prin aceasta STIM ca suntem in El.
Sa pazesc Cuvantul. Cum? Fiecare adevar din el. Tot. Desigur, nu discutam despre cei care nici macar nu-L citesc, ci despre cei care isi doresc din toata inima sa mai patrunda ceva din adevarul lui Dumnezeu, sa mai invete ceva, sa mai traiasca ceva in adevar. Cei care pazesc Cuvantul nu cauta sa fie in limitele lui, ci sa se potriveasca exact cu el.
Abia dupa ce cunosti Cuvantul il poti pazi. A-l pazi inseamna a veghea sa ramana in tine acest Cuvant. Adica sa nu fie inlocuit, sa nu fie rastalmacit, sa nu fie scurtat sau "imbunatatit". Tu esti in Dumnezeu?
Este una sa-L cunosti pe Dumnezeu. Dar a fi in El presupune ceva mult mai intim. Este dincolo de orice experienta strict umana. Eu sa fiu in Dumnezeu si Dumnezeu sa fie in mine. Si aceasta dupa cum Tatal este in Fiul si Fiul este in Tatal. Aceasta este, in fapt, cunoasterea lui Dumnezeu.
Dar e verificabil. Nu este ceva ascuns in inima. Nu este o motivatie pe care altii sa nu o vada. E clar. Sfintii inteleg. Daca pazeste cineva Cuvantul lui Dumnezeu, in el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desavarsita: prin aceasta STIM ca suntem in El.
Sa pazesc Cuvantul. Cum? Fiecare adevar din el. Tot. Desigur, nu discutam despre cei care nici macar nu-L citesc, ci despre cei care isi doresc din toata inima sa mai patrunda ceva din adevarul lui Dumnezeu, sa mai invete ceva, sa mai traiasca ceva in adevar. Cei care pazesc Cuvantul nu cauta sa fie in limitele lui, ci sa se potriveasca exact cu el.
Abia dupa ce cunosti Cuvantul il poti pazi. A-l pazi inseamna a veghea sa ramana in tine acest Cuvant. Adica sa nu fie inlocuit, sa nu fie rastalmacit, sa nu fie scurtat sau "imbunatatit". Tu esti in Dumnezeu?
In cunosti pe Dumnezeu?
Sunt multi astazi care pretind ca il cunosc pe Dumnezeu. Dar nu toti Il cunosc. Sunt multi care se cred invatatori ai Cuvantului. Dar nu toti sunt. Sunt multi care se cred profeti ai lui Dumnezeu. Dar nu toti sunt. Nu toti care sunt cu noi sunt dintre ai nostri. Trebuie sa fie si invatatori mincinosi. Trebuie sa fie si cei cu gand rau, strecurati printre cei adevarati, ca sa-i atraga la lucruri de nimic.
"Si prin aceasta STIM ca il cunoastem, daca pazim poruncile Lui". Intreb din nou - Il cunosti? Iti dai si camasa cand ti se ia haina? Intorci obrazul cand esti lovit? Te bucuri cand esti prigonit? Esti lumina si sare pentru lume si pamant? Iubesti pe frati, iti pasa de oamenii pierduti? Traiesti in adevar? Stai cu cei bolnavi, cu saracii, ajuti, pui umarul, daruiesti, jertfesti - toate pentru Dumnezeu? Te lupti lupta credintei? Stai drept in furtuna? Te porti corect in lume?
In timp ce ii voi lasa pe unii sa se framante vis-a-vis de formalismul meu, as vrea sa fii sincer. Cand ai mintit ultima data? Cand ai vorbit urat, ai zbierat, te-ai rastit? Crezi tu ca asa esti sare si lumina? Cand te imbraci, cum o faci? Ce haine alegi? Imi spunea un prieten ca unele fete de astazi, de la biserici, se imbraca mai provocator si mai senzual decat altele din lume. Aici raspund eu - asa nu esti lumina. Chiar daca unii investesc masiv in a cumpara zahar (sa va duca cu zaharelu;) si va spun ca trebuie sa fiti "relevanti", Biblia ne spune ca daca vrem sa fim relevanti trebuie sa fim lumina si sare. Sa avem gust si sa luminam, nu sa inducem si mai mult in eroare, facandu-ne ca cei din lume si devenind in cele din urma ca ei.
Tot mai multi incep sa prinda gustul tendintelor de acum si uita de invatatura sanatoasa, cum numea apostolul Pavel invatatura Scripturilor, care este a lui Dumnezeu. Tot mai multi incearca sa faca cat pot de multe, folosind Scriptura spre folosul lor si nu al lui Dumnezeu. Biblia zice clar ca CEI MAI MULTI sucesc Cuvantul lui Dumnezeu.
E simplu. Multi dintre voi, tinerilor, sunteti foarte ispititi astazi sa traiti ca lumea, chiar de catre liderii vostri, in care aveti mai multa incredere decat in Dumnezeu. Trebuie sa-ti fie clar Cuvantul lui Dumnezeu - daca nu pazim poruncile Lui, NU IL CUNOASTEM.
Cine zice "Il cunosc" si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos si adevarul nu este in el. Vezi 1 Ioan 2: 4. Versetul e clar, chiar daca cei mai multi incearca sa-l suceasca, sa-l interpreteze gresti, eronat. Mediteaza serios. Cum e viata ta? Il cunosti pe Dumnezeu?
"Si prin aceasta STIM ca il cunoastem, daca pazim poruncile Lui". Intreb din nou - Il cunosti? Iti dai si camasa cand ti se ia haina? Intorci obrazul cand esti lovit? Te bucuri cand esti prigonit? Esti lumina si sare pentru lume si pamant? Iubesti pe frati, iti pasa de oamenii pierduti? Traiesti in adevar? Stai cu cei bolnavi, cu saracii, ajuti, pui umarul, daruiesti, jertfesti - toate pentru Dumnezeu? Te lupti lupta credintei? Stai drept in furtuna? Te porti corect in lume?
In timp ce ii voi lasa pe unii sa se framante vis-a-vis de formalismul meu, as vrea sa fii sincer. Cand ai mintit ultima data? Cand ai vorbit urat, ai zbierat, te-ai rastit? Crezi tu ca asa esti sare si lumina? Cand te imbraci, cum o faci? Ce haine alegi? Imi spunea un prieten ca unele fete de astazi, de la biserici, se imbraca mai provocator si mai senzual decat altele din lume. Aici raspund eu - asa nu esti lumina. Chiar daca unii investesc masiv in a cumpara zahar (sa va duca cu zaharelu;) si va spun ca trebuie sa fiti "relevanti", Biblia ne spune ca daca vrem sa fim relevanti trebuie sa fim lumina si sare. Sa avem gust si sa luminam, nu sa inducem si mai mult in eroare, facandu-ne ca cei din lume si devenind in cele din urma ca ei.
Tot mai multi incep sa prinda gustul tendintelor de acum si uita de invatatura sanatoasa, cum numea apostolul Pavel invatatura Scripturilor, care este a lui Dumnezeu. Tot mai multi incearca sa faca cat pot de multe, folosind Scriptura spre folosul lor si nu al lui Dumnezeu. Biblia zice clar ca CEI MAI MULTI sucesc Cuvantul lui Dumnezeu.
E simplu. Multi dintre voi, tinerilor, sunteti foarte ispititi astazi sa traiti ca lumea, chiar de catre liderii vostri, in care aveti mai multa incredere decat in Dumnezeu. Trebuie sa-ti fie clar Cuvantul lui Dumnezeu - daca nu pazim poruncile Lui, NU IL CUNOASTEM.
Cine zice "Il cunosc" si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos si adevarul nu este in el. Vezi 1 Ioan 2: 4. Versetul e clar, chiar daca cei mai multi incearca sa-l suceasca, sa-l interpreteze gresti, eronat. Mediteaza serios. Cum e viata ta? Il cunosti pe Dumnezeu?
joi, 22 noiembrie 2007
Predica partea 1
Voi pune o predica pe blog, in cateva parti. Este in engleza, imi pare rau ca nu e tradusa. Totusi, m-am hotarat sa o pun aici pentru ca sa ai inca o ocazie sa iti privesti viata si sa o iei in serios cu Dumnezeu, oricine ai fi.
S-ar putea sa glumesti cu lucrurile de sus. Poate traiesti in pacat, uitandu-te pe internet la pornografie. Poate traiesti in minciuna, ura, dezmat. Poate ai lasat lumea in viata ta si traiesti ca cei din lume, intr-o relevanta inexistenta in fapt. Poate ai fost asa de inselat incat nici nu esti crestin, desi te crezi. Ai mare grija - cu Dumnezeu nu ne jucam!
S-ar putea sa glumesti cu lucrurile de sus. Poate traiesti in pacat, uitandu-te pe internet la pornografie. Poate traiesti in minciuna, ura, dezmat. Poate ai lasat lumea in viata ta si traiesti ca cei din lume, intr-o relevanta inexistenta in fapt. Poate ai fost asa de inselat incat nici nu esti crestin, desi te crezi. Ai mare grija - cu Dumnezeu nu ne jucam!
miercuri, 21 noiembrie 2007
Daca e opinia ta, sa ramana pentru tine...
Daca e opinia ta, sa ramana pentru tine. Daca e adevar absolut, spune-l. Nimeni nu te asculta de dragul parerii tale, cand vorbesti in public. Popularitatea pe care si-o castiga unii pe lucruri bune e folosita uneori in a spune pareri, pe care multi le iau drept adevar.
Auzim strigatul pe care unii il precipita deseori in fata celorlalti - e parerea mea, ce treaba ai tu?! Daca esti unul dintre cei care au pareri, este ok. Toti avem pareri. Dar nu avem niciunul dintre noi dreptul sa facem din parerea noastra adevar.
Daca unii dintre noi gasesc de cuviinta ca pot risca cu politica, de exemplu, sa nu-i implice si pe altii, profitand de o oarecare popularitate, castigata pe spatele slujirii lui Dumnezeu. Cand oamenii te cunosc fiindca predici sau obisnuiesti sa organizezi ceva etc, se poate sa te consideri popular si se poate ca sfatul tau si ce spui tu sa conteze in ochii celorlalti care te cunosc, ceea ce va provoca o influenta oarecare.
Cand ti se cere socoteala spui ca e parerea ta. Atunci, daca e parerea ta, nu-i influenta pe altii cu ea. Esti pregatit sa stai in fata lui Dumnezeu cu acest argument? Daca insa parerea ta este parerea lui Dumnezeu, chiar trebuie sa o zici si sa schimbi oameni cu ea. Nu daca ti se pare ca este, ci daca este. Iar daca este, va trebui sa fie si pentru altii la fel de clar ca este.
Cand batranul Ioan scria Doamnei, zicea "m-am bucurat mult cand am aflat pe unii din copiii tai umbland in adevar". Aceasta inseamna, printre altele, ca umblarea in adevar este verificabila. Iubirea in adevar, zic unii, nu este verificabila, e ce este in inima. Nu e chiar asa. Iubirea este in adevar. Nu se poate iubire de Dumnezeu reala, daca nu exista traire in adevar. Fiindca "daca zicem ca avem partasie cu El si umblam in intuneric mintim si nu traim adevarul". Deci, in primul rand, iubirea este verificata prin a fi sau a nu fi in adevar, fapt care e verificabil. Apoi, in al doilea rand, iubirea fata de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Pazirea poruncilor este verificabila, fiindca poruncile sunt concrete. Asadar, iubirea este de doua ori verificabila, chiar daca unii nu cred asta... e parerea lor.
Am generalizat putin in acest mesaj. Vrei sa faci afirmatii riscante? Vrei sa intri in domenii riscante (gen: politica etc)? E treaba ta, e decizia ta, e parerea ta. Totusi, pastreaz-o pentru tine si nu incerca sa-i influentezi pe altii cu ce nu e clar din Cuvantul lui Dumnezeu. Daca o faci totusi, trebuie sa fi si responsabil pentru asta. Daca nu vrei sa fi, tot esti, asa ca nu te mira de reactiile celorlalti si de ce va urma inaintea Domnului. Vei spune - ce va fi inaintea Domnului e personal. Era... daca ii implici si pe altii, nu mai e.
Asadar, ce este clar si divin, sa fie spus, iar ce este doar o parere personala, sa ramana parere personala si, daca vreodata este spusa in public, sa fie subliniat faptul ca este o parere personala. Nu este nici o greseala sa ai pareri personale. Dar noi, care avem adevarul divin, ne putem ghida dupa el. Traieste ca in timpul zilei si spune adevarul.
Acest post este o provocare pentru tine, care il citesti.
Rom 14:22
Auzim strigatul pe care unii il precipita deseori in fata celorlalti - e parerea mea, ce treaba ai tu?! Daca esti unul dintre cei care au pareri, este ok. Toti avem pareri. Dar nu avem niciunul dintre noi dreptul sa facem din parerea noastra adevar.
Daca unii dintre noi gasesc de cuviinta ca pot risca cu politica, de exemplu, sa nu-i implice si pe altii, profitand de o oarecare popularitate, castigata pe spatele slujirii lui Dumnezeu. Cand oamenii te cunosc fiindca predici sau obisnuiesti sa organizezi ceva etc, se poate sa te consideri popular si se poate ca sfatul tau si ce spui tu sa conteze in ochii celorlalti care te cunosc, ceea ce va provoca o influenta oarecare.
Cand ti se cere socoteala spui ca e parerea ta. Atunci, daca e parerea ta, nu-i influenta pe altii cu ea. Esti pregatit sa stai in fata lui Dumnezeu cu acest argument? Daca insa parerea ta este parerea lui Dumnezeu, chiar trebuie sa o zici si sa schimbi oameni cu ea. Nu daca ti se pare ca este, ci daca este. Iar daca este, va trebui sa fie si pentru altii la fel de clar ca este.
Cand batranul Ioan scria Doamnei, zicea "m-am bucurat mult cand am aflat pe unii din copiii tai umbland in adevar". Aceasta inseamna, printre altele, ca umblarea in adevar este verificabila. Iubirea in adevar, zic unii, nu este verificabila, e ce este in inima. Nu e chiar asa. Iubirea este in adevar. Nu se poate iubire de Dumnezeu reala, daca nu exista traire in adevar. Fiindca "daca zicem ca avem partasie cu El si umblam in intuneric mintim si nu traim adevarul". Deci, in primul rand, iubirea este verificata prin a fi sau a nu fi in adevar, fapt care e verificabil. Apoi, in al doilea rand, iubirea fata de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Pazirea poruncilor este verificabila, fiindca poruncile sunt concrete. Asadar, iubirea este de doua ori verificabila, chiar daca unii nu cred asta... e parerea lor.
Am generalizat putin in acest mesaj. Vrei sa faci afirmatii riscante? Vrei sa intri in domenii riscante (gen: politica etc)? E treaba ta, e decizia ta, e parerea ta. Totusi, pastreaz-o pentru tine si nu incerca sa-i influentezi pe altii cu ce nu e clar din Cuvantul lui Dumnezeu. Daca o faci totusi, trebuie sa fi si responsabil pentru asta. Daca nu vrei sa fi, tot esti, asa ca nu te mira de reactiile celorlalti si de ce va urma inaintea Domnului. Vei spune - ce va fi inaintea Domnului e personal. Era... daca ii implici si pe altii, nu mai e.
Asadar, ce este clar si divin, sa fie spus, iar ce este doar o parere personala, sa ramana parere personala si, daca vreodata este spusa in public, sa fie subliniat faptul ca este o parere personala. Nu este nici o greseala sa ai pareri personale. Dar noi, care avem adevarul divin, ne putem ghida dupa el. Traieste ca in timpul zilei si spune adevarul.
Acest post este o provocare pentru tine, care il citesti.
"Incredintarea pe care o ai, pastreaz-o pentru tine, inaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osandeste singur in ce gaseste bine."
Rom 14:22
miercuri, 14 noiembrie 2007
O samanta a discordiei prelucrata genetic
Omul si-a accentuat influenta asupra creatiei, implicandu-se in modificari care au starnit discutii interminabile vis-a-vis de moralitatea acestor lucruri. Deja stim ca, daca mergem la magazin, putem verifica produsele dupa eticheta si, in mod normal, ar trebui sa gasim specificatii asupra produselor influentate genetic.
De curand, o stire ne aducea in prim plan problema clonarii omului, dupa ce o echipa de oameni au reusit sa cloneze maimute. Pur si simplu, omul si-a luat activ rolul de "dumnezeu" propus de societatea contemporana ce si-a zidit turnurile pe o experienta batana a repugnarii lui Dumnezeu.
Printre altele, psihologia a patruns in locurile golite de presiunile contemporane, in ce priveste spiritualul si, odata cu prezentarea noilor termeni care sa inlocuiasca stelele boltei crestinismului, s-au inlocuit si realitatile pe care acestia incearca sa le desemneze, oarecum.
Invatam de cateva decenii, ca societate globalizata, de la guru pe care tinerii in speta ii stimeaza doar pentru ca zambesc si plang cu tine, ca avem nevoie sa ne stimam singuri si sa ne invatam urmasii sa se stimeze pe sine, printr-o influenta asupra lor, in special in copilarie.
„O stima de sine scazuta nu-l ajuta pe cel mic, dimpotriva il forteaza sa se conformeze sau, cel mult, sa se incadreze intr-un anumit sablon mediocru. Cand copilul aude de nenumarate ori ca nu este in stare sa faca un anumit lucru se resemneaza si chiar crede, fara sa mai incerce. Copiii cu potential de creativitate ridicat si cu o imaginatie bogata au o stima de sine pozitiva”, afirma psihologul Adriana Dragos.
Astfel de invataturi au invadat bisericile noastre si, au provocat un nivel ridicat de stima de sine, care stima a inlocuit incetul cu incetul bunul simt din respectul si smerenia in fata celor care au fost pusi de Dumnezeu, un de oameni, in locuri pe care acum unii le numesc pozitii.
Asa ca, tiptil, ne-am educat vanzatorii, urmasii care ne sa ne asigure un loc la ospiciu sau la azilul de batrani. Sau... i-am lasat pe altii sa ni-i educe, renuntand ca parinti la mandatul divin, pentru a ne pune increderea in "specialisti" cu hainele tocite in coate, nu ca geniul din scrisoarea lui Eminescu, ci stand cu fata in coate pe bancile uzate si sorbind cu nesat noile invataturi ale lumii pierdute in nebunie si necunoastere, in urma parasirii lui Dumnezeu.
Caci - ce poate da lumea atunci cand il paraseste pe Dumnezeu? Iata ce: Romani 1: 18 - 32
Au fost crescuti si pregatiti astfel oameni care sa se revolte, care sa-i desconsidere pe altii si sa uite de rusine, respect, responsabilitate... Nici nu are sens sa mai vorbim despre dragostea lui Dumnezeu in aceste conditii.
Pur si simplu, tinerii crestini accepta astazi teorii care produc dezbinare, intr-un final, accepta si se ghideaza in viata dupa revelatii de ultima ora, a omului care l-a parasit de multa vreme pe Dumnezeu. Cand vom intelege bine ca nu putem sa facem fata chemarii divine cu metode firesti, de aici de jos si ca lucrarea lui Dumnezeu este cu totul diferentiata de tot ce inseamna pamantesc si ca NICI o cultura nu e superioara alteia ca sa fie acceptata ca si cum ar fi cereasca... cand vom intelege ca Imparatia lui Dumnezeu nu este de aici, vom face diferenta. Pana atunci, metodele vor produce rezultate, dar rezultatele vor fi fara valente in Imparatia lui Dumnezeu - te inseli singur daca crezi ca poti trai in intuneric si sa fii in adevar in acelasi timp! Lumea aceasta zace in intuneric. Tot ce e aici este intuneric.
Daca ati parasit adevarul si lumina, daca v-ati conformat veacului, daca ati acceptat invataturile lui si metodele lui; daca v-ati identificat cu ce e aici jos si ati devenit astfel formalisti, exista o singura cale de intoarcere... inca - schimbarea mintii, dupa Scripturi.
Intensificarea separarilor intr-un cadru al ecumenismului globalizat pare o contradictie. Insa nu e. Separarile au rol de a subtia si relativiza adevarul Scripturilor. Per ansamblu, cand se va dori unitate, aproape ca nu va mai fi nimic scriptural acolo. Cu cat sunt mai multe separari, cu atat sunt mai multe pareri. Cu cat sunt mai multe pareri, cu atat adevarul absolut este mai parasit. Totul se relativizeaza si apare o noua forma a formalismului - cea de astazi, pe care o voi numi "formalismul relevant".
De curand, o stire ne aducea in prim plan problema clonarii omului, dupa ce o echipa de oameni au reusit sa cloneze maimute. Pur si simplu, omul si-a luat activ rolul de "dumnezeu" propus de societatea contemporana ce si-a zidit turnurile pe o experienta batana a repugnarii lui Dumnezeu.
Printre altele, psihologia a patruns in locurile golite de presiunile contemporane, in ce priveste spiritualul si, odata cu prezentarea noilor termeni care sa inlocuiasca stelele boltei crestinismului, s-au inlocuit si realitatile pe care acestia incearca sa le desemneze, oarecum.
Invatam de cateva decenii, ca societate globalizata, de la guru pe care tinerii in speta ii stimeaza doar pentru ca zambesc si plang cu tine, ca avem nevoie sa ne stimam singuri si sa ne invatam urmasii sa se stimeze pe sine, printr-o influenta asupra lor, in special in copilarie.
„O stima de sine scazuta nu-l ajuta pe cel mic, dimpotriva il forteaza sa se conformeze sau, cel mult, sa se incadreze intr-un anumit sablon mediocru. Cand copilul aude de nenumarate ori ca nu este in stare sa faca un anumit lucru se resemneaza si chiar crede, fara sa mai incerce. Copiii cu potential de creativitate ridicat si cu o imaginatie bogata au o stima de sine pozitiva”, afirma psihologul Adriana Dragos.
Astfel de invataturi au invadat bisericile noastre si, au provocat un nivel ridicat de stima de sine, care stima a inlocuit incetul cu incetul bunul simt din respectul si smerenia in fata celor care au fost pusi de Dumnezeu, un de oameni, in locuri pe care acum unii le numesc pozitii.
Asa ca, tiptil, ne-am educat vanzatorii, urmasii care ne sa ne asigure un loc la ospiciu sau la azilul de batrani. Sau... i-am lasat pe altii sa ni-i educe, renuntand ca parinti la mandatul divin, pentru a ne pune increderea in "specialisti" cu hainele tocite in coate, nu ca geniul din scrisoarea lui Eminescu, ci stand cu fata in coate pe bancile uzate si sorbind cu nesat noile invataturi ale lumii pierdute in nebunie si necunoastere, in urma parasirii lui Dumnezeu.
Caci - ce poate da lumea atunci cand il paraseste pe Dumnezeu? Iata ce: Romani 1: 18 - 32
Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşe adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;
fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.
De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.
Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii;
tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.
Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.
Au fost crescuti si pregatiti astfel oameni care sa se revolte, care sa-i desconsidere pe altii si sa uite de rusine, respect, responsabilitate... Nici nu are sens sa mai vorbim despre dragostea lui Dumnezeu in aceste conditii.
Pur si simplu, tinerii crestini accepta astazi teorii care produc dezbinare, intr-un final, accepta si se ghideaza in viata dupa revelatii de ultima ora, a omului care l-a parasit de multa vreme pe Dumnezeu. Cand vom intelege bine ca nu putem sa facem fata chemarii divine cu metode firesti, de aici de jos si ca lucrarea lui Dumnezeu este cu totul diferentiata de tot ce inseamna pamantesc si ca NICI o cultura nu e superioara alteia ca sa fie acceptata ca si cum ar fi cereasca... cand vom intelege ca Imparatia lui Dumnezeu nu este de aici, vom face diferenta. Pana atunci, metodele vor produce rezultate, dar rezultatele vor fi fara valente in Imparatia lui Dumnezeu - te inseli singur daca crezi ca poti trai in intuneric si sa fii in adevar in acelasi timp! Lumea aceasta zace in intuneric. Tot ce e aici este intuneric.
Daca ati parasit adevarul si lumina, daca v-ati conformat veacului, daca ati acceptat invataturile lui si metodele lui; daca v-ati identificat cu ce e aici jos si ati devenit astfel formalisti, exista o singura cale de intoarcere... inca - schimbarea mintii, dupa Scripturi.
Intensificarea separarilor intr-un cadru al ecumenismului globalizat pare o contradictie. Insa nu e. Separarile au rol de a subtia si relativiza adevarul Scripturilor. Per ansamblu, cand se va dori unitate, aproape ca nu va mai fi nimic scriptural acolo. Cu cat sunt mai multe separari, cu atat sunt mai multe pareri. Cu cat sunt mai multe pareri, cu atat adevarul absolut este mai parasit. Totul se relativizeaza si apare o noua forma a formalismului - cea de astazi, pe care o voi numi "formalismul relevant".
Dar voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos. Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor nelegiuite. Ei sunt aceia care dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, care n-au Duhul.
Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufletete pe credinţa voastră prea sfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică. Mustraţi pe cei ce se despart de voi; căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne.
Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin.
marți, 13 noiembrie 2007
Traieste prin credinta
Cand totul ti se pare un vis in departari
Cand nu-i decat un abur pierdut in larg de mari
Traieste prin credinta, in dragoste si har
Alunga toata ura si gandul cel amar
Caci Domnul pregateste o cale in pustiu
Sa-nnalte ce e-n vale, pe mort sa-l faca viu!
Caci nu cu-ntelepciune si truda si avant
E calea minunata, ci-n multumiri si cant
E Regele maririi ce totul da in dar
Sa nu se intre-n ceruri, decat prin sfantul har
E Regele ce-n taina, in praful milenar
A suferit durerea si moartea, pe Calvar...
Ce plangi, copile-n noapte, sub grea povara ta?
De ce te uiti la tine, facand-o si mai grea?
Caci n-ai decat o pace, cand pacea o alungi
Si cand asa, ca Domnul, in taina-o-sa ajungi
Dar nu poti prin puterea-ti si lucrul faurit
Sa faci precum Maestrul, ce-n Sine ne-a iubit
Ci, doar de lasi in urma, tot muntele marit
Si toata zestrea dulce, ce-aici ti-ai pregatit
Traieste prin credinta, caci totul va muri
Vor trece-n alte sfere toti zeii, morti si vii
Dar Domnul face-o cale, sa mergi pe ea cu dor
Sa canti si tu in ceata, de sus, a sfintilor.
In timp ce toate trec, in timp ce multi oameni isi incearca puterile sa zideasca, sa conduca, sa stranga; in vremuri in care omul are pretentia ca face chiar biserici, bune sau rele... in taina... Dumnezeu face o cale, un drum, pentru a-ti conduce pasii, daca mergi prin credinta, de fiecare data cand ai ajuns intr-o criza. Asa lucreaza El. In fiecare astfel de moment poti sa renunti la El, dar nu o fa. Cauta sa te infatisezi inaintea lui Dumnezeu ca un om incercat, care nu are de ce sa-i fie rusine si care imparte drept Cuvantul adevarului.
God will make a way
Where there seems to be no way
He works in ways we cannot see
He will make a way for me
He will be my guide
Hold me closely to His side
With love and strength for each new day
He will make a way....
He will make a way
Oh God will make a way
Where there seems to be no way
He works in ways we cannot see
He will make a way for me
He will be my guide
Hold me closely to His side
With love and strength for each new day
He will make a way.....
He will make a way
By a roadway in the wilderness
He'll lead me
And rivers in the desert will I see
Heaven and earth will fade
But His Word will still remain
And He will do something new today
Oh God will make a way
Where there seems to be no way
He works in ways we cannot see
He will make a way for me
He will be my guide
Hold me closely to His side
With love and strength for each new day
He will make a way...
He will make a way
NARRATION
Oh God will make a way
Where there seems to be no way
He works in ways we cannot see
He will make a way for me
He will be my guide
Hold me closely to His side
With love and strength for each new day
He will make a way....
He will make a way
With love and strength for each new day
He will make a way....
He will make a way
Don Moen
Cand nu-i decat un abur pierdut in larg de mari
Traieste prin credinta, in dragoste si har
Alunga toata ura si gandul cel amar
Caci Domnul pregateste o cale in pustiu
Sa-nnalte ce e-n vale, pe mort sa-l faca viu!
Caci nu cu-ntelepciune si truda si avant
E calea minunata, ci-n multumiri si cant
E Regele maririi ce totul da in dar
Sa nu se intre-n ceruri, decat prin sfantul har
E Regele ce-n taina, in praful milenar
A suferit durerea si moartea, pe Calvar...
Ce plangi, copile-n noapte, sub grea povara ta?
De ce te uiti la tine, facand-o si mai grea?
Caci n-ai decat o pace, cand pacea o alungi
Si cand asa, ca Domnul, in taina-o-sa ajungi
Dar nu poti prin puterea-ti si lucrul faurit
Sa faci precum Maestrul, ce-n Sine ne-a iubit
Ci, doar de lasi in urma, tot muntele marit
Si toata zestrea dulce, ce-aici ti-ai pregatit
Traieste prin credinta, caci totul va muri
Vor trece-n alte sfere toti zeii, morti si vii
Dar Domnul face-o cale, sa mergi pe ea cu dor
Sa canti si tu in ceata, de sus, a sfintilor.
In timp ce toate trec, in timp ce multi oameni isi incearca puterile sa zideasca, sa conduca, sa stranga; in vremuri in care omul are pretentia ca face chiar biserici, bune sau rele... in taina... Dumnezeu face o cale, un drum, pentru a-ti conduce pasii, daca mergi prin credinta, de fiecare data cand ai ajuns intr-o criza. Asa lucreaza El. In fiecare astfel de moment poti sa renunti la El, dar nu o fa. Cauta sa te infatisezi inaintea lui Dumnezeu ca un om incercat, care nu are de ce sa-i fie rusine si care imparte drept Cuvantul adevarului.
God will make a way
Where there seems to be no way
He works in ways we cannot see
He will make a way for me
He will be my guide
Hold me closely to His side
With love and strength for each new day
He will make a way....
He will make a way
Oh God will make a way
Where there seems to be no way
He works in ways we cannot see
He will make a way for me
He will be my guide
Hold me closely to His side
With love and strength for each new day
He will make a way.....
He will make a way
By a roadway in the wilderness
He'll lead me
And rivers in the desert will I see
Heaven and earth will fade
But His Word will still remain
And He will do something new today
Oh God will make a way
Where there seems to be no way
He works in ways we cannot see
He will make a way for me
He will be my guide
Hold me closely to His side
With love and strength for each new day
He will make a way...
He will make a way
NARRATION
Oh God will make a way
Where there seems to be no way
He works in ways we cannot see
He will make a way for me
He will be my guide
Hold me closely to His side
With love and strength for each new day
He will make a way....
He will make a way
With love and strength for each new day
He will make a way....
He will make a way
Don Moen
luni, 12 noiembrie 2007
Maturitate si slujire
Datorita amalgamului de credinte si pareri individuale legate de cum trebuie sa existe Biserica, au aparut si mai multe tendinte care aplica aceste pareri, unele mai puternic dezvoltate si altele care s-au stins imediat dupa ce au inceput. Conteaza aici si numarul de oameni, capacitatea lor intelectuala si de factor al personalitatii, precum si capacitatea financiara.
O puternica directie a fost aceea care a fost numita "seeker-sensitive", condusa in special de Hybels si care a influentat gandirea si "viziunea" multor miscari in special in cadrul bisericilor care pareau adormite si unde aparea nevoia unei schimbari reale, autentice. In multe situatii s-a gresit aici, acceptandu-se si adoptandu-se o solutie bizare in raport cu Scriptura, usor de "dovedit" prin cateva pasaje biblice si o fortare a interpretarii dupa bunul plac, intr-un final.
Exista persoane care si-au parasit prietenii doar pentru ca nu erau slujiti, pe cand noi suntem chemati sa fim capabili sa ne hranim din Cuvant singur (maturitate) si sa ii slujim pe ceilalti in asa fel incat sa fie si ei in stare sa traiasca in adevar dupa ce i-am slujit intr-o perioada corecta. Maturitatea are mult de-a face cu slujire - cu cat cineva slujeste mai bine si cu mai multa lepadare de sine, cu atat maturitatea in el se vede.
In urma multor studii si a unor investitii de milioane de dolari, s-a format si s-a sustinut aceasta miscare care si-a indreptat atentia spre a da oamenilor ceea ce cauta ei, in timp ce "relevanta" a inlocuit doctrina.
Fiind obisnuiti cu tehinicile si masuratorile omenesti, cei de la Willow Creek au strans rezultatele inregistrate ani buni la rand si au facut o sinteza. Rezultatul a fost publicat de curand - se pare ca ce au produs ei nu au fost crestini maturi. Numar da, dar nu crestini maturi. Desi am mai scris despre acest subiect, de data aceasta prezint concluzii pe care chiar cei in cauza le-au evidentiat intr-o carte publicata recent si in declaratii publice.
Hybels spune: "Unele din lucrurile in care am investit milioane de dolari crezand ca vor fi un ajutor real pentru oamenii nostri sa creasca si sa se dezvolte spiritual, atunci cand datele au fost stranse, s-au dovedit ca nu i-au ajutat pe oameni atat de mult. Unii cred ca nu a pus suficienti bani in ele si nu am investiti suficienti oameni"
Tot el zice: "Am facut o greseala. Ceea ce trebuia sa facem atunci cand oamenii au trecut linia credintei si au devenit crestini, trebuia sa fi inceput sa le spunem si sa-i invatam ca ei trebuie sa isi ia responsabilitatea de a 'manca singuri'. Trebuia sa-i aducem pe oameni, sa-i invatam, spre cum sa-si citeasca Biblia intre intalniri, cum sa practice trairile spirituale mult mai agresiv, pe cont propriu"
Dintr-o data, fundatia multor biserici (din America si nu doar) s-a dovedit a fi doar nisip pur.
Greg Hawkins, lider de baza la Willow Creek a declarat: "Visul nostru este sa schimbam fundamental modul in care facem biserica. Sa scoatem o foaie de hartie alba si sa regandim toate presupunerile noastre de la inceput. Sa le inlocuim cu noi valori. Valori care provin din cercetari si care sunt inradacinate in Scriptura. Visul nostru este sa descoperim cu adevarat ce face Dumnezeu si cum ne cere El sa transformam planeta asta".
Acum, aceasta ar putea fi o veste buna sau una proasta, vom vedea. E posibil ca sa existe o reintoarcere la principiile biblice si reale, sau e posibil sa se puna bazele unei noi deviatiuni, care va aduce noi "razboaie".
Ce este insa clar, este ca liderii asociatiei Willow Creek admit clar ca metodele lor si ca ceea ce fac ei nu produc crestini maturi. Desi aduce a experiment pe oameni (creduli, in speta), desi este chiar un experiment esuat, cu bani mult si suflete la mijloc, desi suna apocaliptic, ei insisi afirma greseala uriasa pe care au facut-o - una de esenta. Au gresit.
Maturitatea nu este atunci cand nu ti se accepta mofturile si cand exista multe garduri pe care nu le vrei, ca sa fii liber. Maturitate este atunci cand te intereseaza sa slujesti, chiar daca nu esti slujit; sa dai, chiar daca nu primesti; sa pierzi ca altii sa castige, chiar daca nimeni nu observa asta la tine; sa mori pentru adevar, chiar daca suferinta este greu de dus. Toate acestea sunt usoare pentru cei care au pacea Domnului in inima si au crescut oameni maturi in credinta, stabili si slujitori.
Cand vrei sa fii lider, vei cauta pe altii care sa vina dupa tine, vei face concesii majore pentru a te pastra in cursa pentru sefie. Cand vrei sa fii un umil slujitor, te intereseaza sa slujesti, sa dai, sa jertfesti, toate acestea fara a sacrifica adevarul... te intereseaza dupa cine sa mergi. De cele mai multe ori, liderii de astazi nu sunt slujitori ai lui Dumnezeu, din pacate.
Scoala nu te face lider, capacitatea ta nu te face lider, inaltimea ta nu te face lider. Saul a fost mai inalt decat toti cu un cap, a avut o familie buna, a fost rege in Israel. Dar pe Saul l-a parasit Duhul lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu este insa si Duhul lui Cristos, care a venit nu sa i se slujeasca, ci sa slujeasca. A luat stergarul si s-a aplecat sa spele picioarele ucenicilor Sai. Slujind, Domnul Isus a fost Cel care s-a dovedit pana la urma demn de a fi urmat de altii. Prin slujire si prin adevar, El a deschis o cale noua si vie, pe care mii si mii de mii au urmat.
Slujeste cu adevarat si in adevar, lasa ideile pe care le-ai citit pe internet, la diverse conferinte man-made, in psiho-carti, in sondaje de opinie si cercetari de marketing. Oricum, daca vrei sa fii cu adevarat ucenicul Domnului Isus, vei trai efectiv si zi de zi ceea ce Domnul Isus ne-a invatat. Mai este timp sa te intorci la adevar!
Citate preluate de pe Baptist Press.
PS: dupa ce am scris articolul, am gasit un comentariu in limba romana la articolul de pe Baptist Press unde am gasit citatele. Mai jos redau acest articol, asa cum este:
Dupa ani de dezvoltare a filosofiei seeker-sensitive, de dezvoltare numerica ametitoare, plantare de biserici în toată lumea, publicare de metode de creştere a Bisericii, cursuri si seminarii care ne incurajau sa renuntam la formele ”vechi” de ”a face biserica”, la ”doctrine”, care ne explicau cum subiecte precum ”pacat”, ”judecata finala”, ”iad” sau ”sfintenie” sunt cu desavarsire taboo daca vrem sa vedem picior de om in biserica, dupa ani de predici de tip pop-psychology si felt-needs, ”imperiul” de la Willow Creek isi recunoaste falimentul.
In cartea "Reveal: Where Are You?," scrisa de Cally Parkinson si Greg Hawkins, pastori ai Bisericii Willow Creek publica studii realizate pe mai multi ani ale caror concluzii Bill Hybels, pastor principal al bisericii din Willow Creek, le catalogheaza drept zguduitoare. ”Am facut o greseala...” spune mai departe. Milioane de dolari si ani de zile irositi iar mii si mii de oameni pierduti. Un experiment teologic si istoric cu implicatii adanci si finalitate dezastruoasa.
Noua agenda? O foaie alba de hartie, Biblia si ... alte cercerari, regandiri si informari. Vom asista la un alt experiment sau la o intoarcere catre principiile Scripturii? Dar pana atunci cu cartile lui Bill Hybels din biblioteca noastra ce facem? Dar cu Bisericile plantate pe ... nisip?
O puternica directie a fost aceea care a fost numita "seeker-sensitive", condusa in special de Hybels si care a influentat gandirea si "viziunea" multor miscari in special in cadrul bisericilor care pareau adormite si unde aparea nevoia unei schimbari reale, autentice. In multe situatii s-a gresit aici, acceptandu-se si adoptandu-se o solutie bizare in raport cu Scriptura, usor de "dovedit" prin cateva pasaje biblice si o fortare a interpretarii dupa bunul plac, intr-un final.
Exista persoane care si-au parasit prietenii doar pentru ca nu erau slujiti, pe cand noi suntem chemati sa fim capabili sa ne hranim din Cuvant singur (maturitate) si sa ii slujim pe ceilalti in asa fel incat sa fie si ei in stare sa traiasca in adevar dupa ce i-am slujit intr-o perioada corecta. Maturitatea are mult de-a face cu slujire - cu cat cineva slujeste mai bine si cu mai multa lepadare de sine, cu atat maturitatea in el se vede.
In urma multor studii si a unor investitii de milioane de dolari, s-a format si s-a sustinut aceasta miscare care si-a indreptat atentia spre a da oamenilor ceea ce cauta ei, in timp ce "relevanta" a inlocuit doctrina.
Fiind obisnuiti cu tehinicile si masuratorile omenesti, cei de la Willow Creek au strans rezultatele inregistrate ani buni la rand si au facut o sinteza. Rezultatul a fost publicat de curand - se pare ca ce au produs ei nu au fost crestini maturi. Numar da, dar nu crestini maturi. Desi am mai scris despre acest subiect, de data aceasta prezint concluzii pe care chiar cei in cauza le-au evidentiat intr-o carte publicata recent si in declaratii publice.
Hybels spune: "Unele din lucrurile in care am investit milioane de dolari crezand ca vor fi un ajutor real pentru oamenii nostri sa creasca si sa se dezvolte spiritual, atunci cand datele au fost stranse, s-au dovedit ca nu i-au ajutat pe oameni atat de mult. Unii cred ca nu a pus suficienti bani in ele si nu am investiti suficienti oameni"
Tot el zice: "Am facut o greseala. Ceea ce trebuia sa facem atunci cand oamenii au trecut linia credintei si au devenit crestini, trebuia sa fi inceput sa le spunem si sa-i invatam ca ei trebuie sa isi ia responsabilitatea de a 'manca singuri'. Trebuia sa-i aducem pe oameni, sa-i invatam, spre cum sa-si citeasca Biblia intre intalniri, cum sa practice trairile spirituale mult mai agresiv, pe cont propriu"
Dintr-o data, fundatia multor biserici (din America si nu doar) s-a dovedit a fi doar nisip pur.
Greg Hawkins, lider de baza la Willow Creek a declarat: "Visul nostru este sa schimbam fundamental modul in care facem biserica. Sa scoatem o foaie de hartie alba si sa regandim toate presupunerile noastre de la inceput. Sa le inlocuim cu noi valori. Valori care provin din cercetari si care sunt inradacinate in Scriptura. Visul nostru este sa descoperim cu adevarat ce face Dumnezeu si cum ne cere El sa transformam planeta asta".
Acum, aceasta ar putea fi o veste buna sau una proasta, vom vedea. E posibil ca sa existe o reintoarcere la principiile biblice si reale, sau e posibil sa se puna bazele unei noi deviatiuni, care va aduce noi "razboaie".
Ce este insa clar, este ca liderii asociatiei Willow Creek admit clar ca metodele lor si ca ceea ce fac ei nu produc crestini maturi. Desi aduce a experiment pe oameni (creduli, in speta), desi este chiar un experiment esuat, cu bani mult si suflete la mijloc, desi suna apocaliptic, ei insisi afirma greseala uriasa pe care au facut-o - una de esenta. Au gresit.
Maturitatea nu este atunci cand nu ti se accepta mofturile si cand exista multe garduri pe care nu le vrei, ca sa fii liber. Maturitate este atunci cand te intereseaza sa slujesti, chiar daca nu esti slujit; sa dai, chiar daca nu primesti; sa pierzi ca altii sa castige, chiar daca nimeni nu observa asta la tine; sa mori pentru adevar, chiar daca suferinta este greu de dus. Toate acestea sunt usoare pentru cei care au pacea Domnului in inima si au crescut oameni maturi in credinta, stabili si slujitori.
Cand vrei sa fii lider, vei cauta pe altii care sa vina dupa tine, vei face concesii majore pentru a te pastra in cursa pentru sefie. Cand vrei sa fii un umil slujitor, te intereseaza sa slujesti, sa dai, sa jertfesti, toate acestea fara a sacrifica adevarul... te intereseaza dupa cine sa mergi. De cele mai multe ori, liderii de astazi nu sunt slujitori ai lui Dumnezeu, din pacate.
Scoala nu te face lider, capacitatea ta nu te face lider, inaltimea ta nu te face lider. Saul a fost mai inalt decat toti cu un cap, a avut o familie buna, a fost rege in Israel. Dar pe Saul l-a parasit Duhul lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu este insa si Duhul lui Cristos, care a venit nu sa i se slujeasca, ci sa slujeasca. A luat stergarul si s-a aplecat sa spele picioarele ucenicilor Sai. Slujind, Domnul Isus a fost Cel care s-a dovedit pana la urma demn de a fi urmat de altii. Prin slujire si prin adevar, El a deschis o cale noua si vie, pe care mii si mii de mii au urmat.
Slujeste cu adevarat si in adevar, lasa ideile pe care le-ai citit pe internet, la diverse conferinte man-made, in psiho-carti, in sondaje de opinie si cercetari de marketing. Oricum, daca vrei sa fii cu adevarat ucenicul Domnului Isus, vei trai efectiv si zi de zi ceea ce Domnul Isus ne-a invatat. Mai este timp sa te intorci la adevar!
Citate preluate de pe Baptist Press.
PS: dupa ce am scris articolul, am gasit un comentariu in limba romana la articolul de pe Baptist Press unde am gasit citatele. Mai jos redau acest articol, asa cum este:
Dupa ani de dezvoltare a filosofiei seeker-sensitive, de dezvoltare numerica ametitoare, plantare de biserici în toată lumea, publicare de metode de creştere a Bisericii, cursuri si seminarii care ne incurajau sa renuntam la formele ”vechi” de ”a face biserica”, la ”doctrine”, care ne explicau cum subiecte precum ”pacat”, ”judecata finala”, ”iad” sau ”sfintenie” sunt cu desavarsire taboo daca vrem sa vedem picior de om in biserica, dupa ani de predici de tip pop-psychology si felt-needs, ”imperiul” de la Willow Creek isi recunoaste falimentul.
In cartea "Reveal: Where Are You?," scrisa de Cally Parkinson si Greg Hawkins, pastori ai Bisericii Willow Creek publica studii realizate pe mai multi ani ale caror concluzii Bill Hybels, pastor principal al bisericii din Willow Creek, le catalogheaza drept zguduitoare. ”Am facut o greseala...” spune mai departe. Milioane de dolari si ani de zile irositi iar mii si mii de oameni pierduti. Un experiment teologic si istoric cu implicatii adanci si finalitate dezastruoasa.
Noua agenda? O foaie alba de hartie, Biblia si ... alte cercerari, regandiri si informari. Vom asista la un alt experiment sau la o intoarcere catre principiile Scripturii? Dar pana atunci cu cartile lui Bill Hybels din biblioteca noastra ce facem? Dar cu Bisericile plantate pe ... nisip?
vineri, 9 noiembrie 2007
While You Were Sleeping - Casting Crowns
Nu vreau, cu siguranta sa va conving sa ascultati Casting Crown, de acum incolo. Dar am gasit inca o melodie super si vreau neaparat sa o impartasesc. Poate va ajuta sa meditati. Un vers puternic, din a treia parte a piesei striga la cer - salvam si noi copacii, dar ucidem copii nenascuti!
Cu adevarat, suntem generatia care l-a uitat pe Dumnezeu, care nu-L mai are pe El in planuri si nu mai traieste prin credinta.
Sa nu fim si noi asa, fratilor!
Oh little town of Bethlehem
Looks like another silent night
Above your deep and dreamless sleep
A giant star lights up the sky
And while you're lying in the dark
There shines an everlasting light
For the King has left His throne
And is sleeping in a manger tonight
Oh Bethlehem, what you have missed while you were sleeping
For God became a man
And stepped into your world today
Oh Bethlehem, you will go down in history
As a city with no room for its King
While you were sleeping
While you were sleeping
Oh little town of Jerusalem
Looks like another silent night
The Father gave His only Son
The Way, the Truth, the Life had come
But there was no room for Him in the world He came to save
Jerusalem, what you have missed while you were sleeping
The Savior of the world is dying on your cross today
Jerusalem, you will go down in history
As a city with no room for its King
While you were sleeping
While you were sleeping
United States of America
Looks like another silent night
As we're sung to sleep by philosophies
That save the trees and kill the children
And while we're lying in the dark
There's a shout heard 'cross the eastern sky
For the Bridegroom has returned
And has carried His bride away in the night
America, what will we miss while we are sleeping
Will Jesus come again
And leave us slumbering where we lay
America, will we go down in history
As a nation with no room for its King
Will we be sleeping
Will we be sleeping
United States of America
Looks like another silent night
Cu adevarat, suntem generatia care l-a uitat pe Dumnezeu, care nu-L mai are pe El in planuri si nu mai traieste prin credinta.
Sa nu fim si noi asa, fratilor!
Oh little town of Bethlehem
Looks like another silent night
Above your deep and dreamless sleep
A giant star lights up the sky
And while you're lying in the dark
There shines an everlasting light
For the King has left His throne
And is sleeping in a manger tonight
Oh Bethlehem, what you have missed while you were sleeping
For God became a man
And stepped into your world today
Oh Bethlehem, you will go down in history
As a city with no room for its King
While you were sleeping
While you were sleeping
Oh little town of Jerusalem
Looks like another silent night
The Father gave His only Son
The Way, the Truth, the Life had come
But there was no room for Him in the world He came to save
Jerusalem, what you have missed while you were sleeping
The Savior of the world is dying on your cross today
Jerusalem, you will go down in history
As a city with no room for its King
While you were sleeping
While you were sleeping
United States of America
Looks like another silent night
As we're sung to sleep by philosophies
That save the trees and kill the children
And while we're lying in the dark
There's a shout heard 'cross the eastern sky
For the Bridegroom has returned
And has carried His bride away in the night
America, what will we miss while we are sleeping
Will Jesus come again
And leave us slumbering where we lay
America, will we go down in history
As a nation with no room for its King
Will we be sleeping
Will we be sleeping
United States of America
Looks like another silent night
Intre intuneric si lumina
Somewhere in the middle - Casting Crown, un cantec a carui versuri trebuie sa le pun aici si sa le traduc, cat pot de bine. Videoclipul incepe cu o alta melodie, pentru cateva secunde. Daca aveti putina rabdare, incepe si cantecul la care ma refer.
In ce priveste mesajul, veti observa ca el reflecta o stare din multi crestini de astazi, prinsi la mijloc. Te regasesti? Intelege ca Dumnezeu ne vrea de partea Lui, ne vrea la lumina, nu la intuneric si IN NICI UN CAZ intre intuneric si lumina. El nu ne vrea intr-o stale de caldicel, ci fierbiti pentru Imparatia Cerurilor!
Somewhere between the hot and the cold
Somewhere between the new and the old
Somewhere between who I am and who I used to be
Somewhere in the middle, You'll find me
Undeva intre ce-i fierbinte si rece
Undeva intre ce-i nou si ce-i vechi
Undeva intre ceea ce sunt si ce obisnuiam sa fiu
Undeva la mijloc, ma vei gasi pe mine.
Somewhere between the wrong and the right
Somewhere between the darkness and the light
Somewhere between who I was and who You're making me
Somewhere in the middle, You'll find me
Undeva intre ce-i gresit si ce-i drept
Undeva intre intuneric si lumina
Undeva intre cine am fost si cine Tu ma faci
Undeva la mijloc, ma vei gasi pe mine.
Just how close can I get, Lord, to my surrender without losing all control
Oare cat de aproape pot sa fiu, Doamne, in predarea mea fara a pierde tot controlul
Fearless warriors in a picket fence, reckless abandon wrapped in common sense
Deep water faith in the shallow end and we are caught in the middle
With eyes wide open to the differences, the God we want and the God who is
But will we trade our dreams for His or are we caught in the middle
Are we caught in the middle
Razboinici neinfricati intr-un gard de tarusi/pari
Abandon nepasator amestecat/cufundat in bun-simt
Ape adanci ale credintei in sfarsitul superficial si noi suntem prinsi la mijloc
Cu ochi larg deschisi catre diferente/neintelegeri,
Dumnezeul pe care il dorim si Dumnezeul care este El
Dar facem schimb cu visele noastre/ schimbam visele noastre cu ale Lui sau suntem prinsi la mijloc
Suntem prinsi la mijloc?
Somewhere between my heart and my hands
Somewhere between my faith and my plans
Somewhere between the safety of the boat and the crashing waves
Undeva intre inima mea si mainile mele
Undeva intre credinta mea si planurile mele
Undeva intre siguranta vasului si valurile zdrobitoare
Somewhere between a whisper and a roar
Somewhere between the altar and the door
Somewhere between contented peace and always wanting more
Somewhere in the middle You'll find me
Undeva intre o soapta si un ragnet
Undeva intre altar si usa
Undeva intre pacea multumitoare si dorinta perpetua de mai mult
Undeva la mijloc Tu ma vei gasi pe mine.
Just how close can I get, Lord, to my surrender without losing all control
Oare cat de aproape pot sa merg, Doamne, in predarea mea fara a pierde tot controlul
Lord, I feel You in this place and I know You're by my side
Loving me even on these nights when I'm caught in the middle
Doamne, te simt in acest loc si stiu ca esti langa mine
Iubindu-ma chiar in aceste nopti cand sunt prins la mijloc...
In ce priveste mesajul, veti observa ca el reflecta o stare din multi crestini de astazi, prinsi la mijloc. Te regasesti? Intelege ca Dumnezeu ne vrea de partea Lui, ne vrea la lumina, nu la intuneric si IN NICI UN CAZ intre intuneric si lumina. El nu ne vrea intr-o stale de caldicel, ci fierbiti pentru Imparatia Cerurilor!
Somewhere between the hot and the cold
Somewhere between the new and the old
Somewhere between who I am and who I used to be
Somewhere in the middle, You'll find me
Undeva intre ce-i fierbinte si rece
Undeva intre ce-i nou si ce-i vechi
Undeva intre ceea ce sunt si ce obisnuiam sa fiu
Undeva la mijloc, ma vei gasi pe mine.
Somewhere between the wrong and the right
Somewhere between the darkness and the light
Somewhere between who I was and who You're making me
Somewhere in the middle, You'll find me
Undeva intre ce-i gresit si ce-i drept
Undeva intre intuneric si lumina
Undeva intre cine am fost si cine Tu ma faci
Undeva la mijloc, ma vei gasi pe mine.
Just how close can I get, Lord, to my surrender without losing all control
Oare cat de aproape pot sa fiu, Doamne, in predarea mea fara a pierde tot controlul
Fearless warriors in a picket fence, reckless abandon wrapped in common sense
Deep water faith in the shallow end and we are caught in the middle
With eyes wide open to the differences, the God we want and the God who is
But will we trade our dreams for His or are we caught in the middle
Are we caught in the middle
Razboinici neinfricati intr-un gard de tarusi/pari
Abandon nepasator amestecat/cufundat in bun-simt
Ape adanci ale credintei in sfarsitul superficial si noi suntem prinsi la mijloc
Cu ochi larg deschisi catre diferente/neintelegeri,
Dumnezeul pe care il dorim si Dumnezeul care este El
Dar facem schimb cu visele noastre/ schimbam visele noastre cu ale Lui sau suntem prinsi la mijloc
Suntem prinsi la mijloc?
Somewhere between my heart and my hands
Somewhere between my faith and my plans
Somewhere between the safety of the boat and the crashing waves
Undeva intre inima mea si mainile mele
Undeva intre credinta mea si planurile mele
Undeva intre siguranta vasului si valurile zdrobitoare
Somewhere between a whisper and a roar
Somewhere between the altar and the door
Somewhere between contented peace and always wanting more
Somewhere in the middle You'll find me
Undeva intre o soapta si un ragnet
Undeva intre altar si usa
Undeva intre pacea multumitoare si dorinta perpetua de mai mult
Undeva la mijloc Tu ma vei gasi pe mine.
Just how close can I get, Lord, to my surrender without losing all control
Oare cat de aproape pot sa merg, Doamne, in predarea mea fara a pierde tot controlul
Lord, I feel You in this place and I know You're by my side
Loving me even on these nights when I'm caught in the middle
Doamne, te simt in acest loc si stiu ca esti langa mine
Iubindu-ma chiar in aceste nopti cand sunt prins la mijloc...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)